Erau Dacii inapoiati ?

Scris de **OpHaNiM** 2/3/2011, 03:19

NU, nu erau!!! Va voi prezenta in continuare cum am fost noi "romanizati"...

- Arte -

Dacii au excelat in acest domeniu, asa cum ne dovedesc sapaturile arheologice.

Podoabele lor erau de o rara frumusete, sculptura in lemn avea o veche

traditie transmisa pana in timpurile noastre pe intreg teritoriul tarii,

casele erau impodobite cu fel de fel de ornamente, pentru care foloseau

scule fine, in genul toporaselor miniaturale etc. Tesatoria la razboi era

cunoscuta inca din perioada culturii Cucuteni (2700-2000 i.e.n.). In

sec. V-IV i.e.n., in tinuturile traco-getice se dezvolta asa numita arta

traco-getica a aurului si argintului, din care va deriva direct arta

clasica daco-getica. Pentru aceasta se folosea argintul si aurul extras

din muntii Apuseni si cel rezultat din topirea monedelor. S-au

stabilit in total 111 localitati in care s-au gasit piese de argint

daco-getice ce fac parte din tezaure sau alcatuiesc descoperiri singulare.

Asa cum s-a aratat si in articolele precedente, toate realizarile isi au

izvorul in timpuri foarte indepartate. Cele mai vechi opere de arta

dateaza din epipaleolitic (8000-7000 i.e.n.). Din eneolitic (3000

i.e.n.) ne-au ramas opere ca "Ganditorul" si "sotia" sa decoperite

la Cernavoda etc. Frumusetea sculpturilor si ceramicii de atunci nu avea

comparatie decat cu cea a produselor din bazinul Marii Egee. Asa apare

"zeita fertilitatii" de la Cucuteni, realizata in perioada 3600-3400

i.e.n., altarul din teracota de la Trusesti-Botosani, modelele din

teracota ale celor patru sanctuare de la Cascioarele - Ilfov, datate

3600-3400 i.e.n. si care prezinta un rafinament arhitectonic, pe care

templele elene il vor atinge dupa mai bine de 2200 de ani, femeia care

duce un vas pe cap de la Oltenita (de unde putem deduce ca purtatul

vasului si a altor sarcini pe cap nu e un imprumut extern, ci un obicei

autohton), minuscula vulpe de la Pietrele, a carei siretenie artistul a

surpins-o magistral, precum si celelalte opere pline de originalitate si

rafinament ale culturii Cucuteni (3600-3400 i.e.n.) si in special vestita

si tipica ceramica pictata, arsa la temperaturi inalte si egala in

rafinament cu aceea din Atica arhaica, ca si nu mai putin originalele

opere descoperite la Habasesti (2700-1880 i.e.n.). Din epoca bronzului

ne-au ramas cele 11 pumnale de aur de la Persinari, tiparele pentru

turnarea topoarelor de la Sarata-Monteoru (1700-1300 i.e.n.). Tot aici

s-au pastrat inele de bucla din aur, echivalente cu cele de la Troia si

margele de faianta asemenea celor din Egipt. Si aceasta epoca este la fel

de bogata ca si cea anterioara, neolotica, de la Cucuteni, sau cea

urmatoare - Wiettemberg (1700-1300 i.e.n.) - care formeaza trecerea spre

epoca fierului si din care cea mai semnificativa amintire este depozitul

de bronzuri de la Uioara de Sus, compus din 5800 obiecte in cantitate de

1100 kg (sabii, pumnale, seceri, fibule, pandative, vase, zabale). Este

perioada ce corespunde civilizatiei submiceniene din Grecia etc....

- Medicina -

Nu s-a pastrat nici o planta medicinala din limba latina, dacii fiind cei mai

mari specialisti ai antichitatii in cunoasterea, cultivarea si folosirea

plantelor medicinale si neavand ce imprumuta de la romani. La

Sarmizegetusa Dacica, s-a gasit o trusa medicala ( o cutie de lemn

ferecata in alama si cu maner de fier, ce continea: un scapel, o penseta,

pulbere de piatra ponce si vase miniaturale pentru poduse farmaceutice),

dovada a nivelului ridicat al practicii medicale in timpul lui Decebalus.

Tot atat de importanta este si metoda lor de a trata si sufletul odata cu

trupul.

- Agricultura -

Dacia a avut cea mai veche agricultura din Europa, fiind cotatat printre cele mai

vechi din lume (neolitic). Ei au folosit brazdarul de fier inca din prima

jumatate a secolului IV i.e.n., acesta fiind gasit in mormantul tracic de

la Kalacanovo (Bulgaria). In nordul Dunarii, brazdarul de fier este

prezent in aproape toate asezarile mari cercetate, incepand cu sec. II

i.e.n.: Ocnita-Valcea, Cetatenii din Vale, Comalau, Costesti, Craciunesti,

Cristesti, Gradistea-Muncelului, Pecica, Strambu, Mosneni, Poiana, Tinosu,

Capaina, Piatra Neamt, Odorhei.

- Port -

Este stiut ca taranii nostri mai poarta si azi, in multe zone ale tarii, aceeasi

imbracaminte ca dacii de pe columna lui Traian (itari, camasa lucrata cu

flori pe poale si maneci, cojocele lucrate cu flori, caciula - pe care

romanii nu le aveau) si ca femeile dace erau net superioare celor romane

ca stil si arta in toalete (camase cu decolteu, ie, fusta cu clos, fote,

bazma etc, pe care - de asemenea - femeile romane nu le cunosteau). De

asemenea, insusi cuvantul imbracaminte este de origine dacica, fiind

grefat pe cuvantul dac braca "pantaloni", cuvant care a evoluat

in limba româna sub forma de bracinari "itari"

si bracinar "curea, sfoara, cingatoare pentru strans pantalonii".

Primul care foloseste brava este Ovidius, apoi Tacitus. Amandoi

se refera la estul Europei: Ovidius descriind pe geti, Tacitus folosind

litere elene. Deci cuvantul braca nu este celtic, ci dac.

Dimpotriva, romanii, veniti in Dacia au adoptat portul dac, astfel cum ne

informeaza D. Protase. Pana in prezent nu s-a gasit nici un monument in

care sa fie reprezentat un dac in toga romana. In fapt, colonistii erau

obligati sa adopte portul dac pentru a nu "crapa" iarna de frig, asa cum

ne demonstreaza monumentul sculptural de la Casei (Jud. Cluj) al lui

Iulius Crescens imbracat intr-un cojoc mitos, ca si cel de la Apulon. Ca

element de permanenta a elementelor de port de-a lungul mileniilor, in

afara closului si decolteului, avem originala caciula dacica pe care o mai

poarta inca taranii nostri, ca mostenire din timpurile imemoriale ale

pelsagilor dunareni si carpatici si ale lui "Mithras genitor luminis"

reprezentat ca un tanar imbracat in costum traditional dac: camasa lunga,

cingatoare peste mijloc, mantie ce-i ajunge pana mai jos de genunchi si

caciula traditionala daca pe cap. E o costumatie identica cu cea a dacilor

sculptati pe columna lui Traian. Imaginea taurului este simbolul unei

bogatii a dacilor stravechi: cresterea vitelor si agricultura. Aceeasi

reprezentare o intalnim, ca element de traditie, la Corbea din colectia

Teodorescu.

- Administratie -

Bruma de administratie adusa

de romani in scopul spolierii dacilor de fabuloasele lor bogatii a cazut

odata cu parasirea Daciei de catre Aurelianus la 271 e.n. Reorganizarea

statala dupa navalirea tatarilor (1241) nu a folosit nimic din sistemul

roman, pornind de la baze cu totul noi. Singura realizare pozitiva a

romanilor de care a beneficiat intr-o oarecare masura posteritatea, este

sistematizarea normelor juridice cunoscute azi sub denumirea data in epoca

moderna de dreptul roman, cu precizarea ca el nu a fost adoptat

in epoca romana, codificarea facandu-se sub Napoleon. In toate tinuturile

locuite de români, inclusiv Polonia, s-a folosit acel drept consuetudinar,

numit obiceiu al pamantului sau dreptul valah, pana prin

sec. XVI-XVII.

- Armata -

Romanii au imprumutat de la daci

vestitul stindard reprezentand lupul si sarpele, unic in lumea antica si

care va fi insusit de toate legiunile romane. Insasi organizarea de

lupta a fost la inceput de origine traco-macedoneana sub forma bine

cunoscutei falange. Dacii invinsi nu au mai avut ce prelua, deoarece

armata lor a fost desfiintata. In schimb romanii nu au reusit sa invete

niciodata sa lupte calare folosind totodata arcul, cee ce explica rapida

lor capitulare in fata partilor, a carpilor si a popoarelor

migratoare.

- Cultura Spirituala -

In timpul stapanirii romane, in toata Dacia ocupata, n-a fost creat macar un centru de cultura.

De altfel romanii nu aveau nici un interes sa ridice nivelul cultural al

acestui popor pe care il dusmaneau si-l invidiau atat de mult. Asa se

explica faptul ca dacii nu si-au insusit alfabetul latin deoarece era

al lor (Paul Lazar Tonciulescu - De la Tartaria la Tara Luanei).

Putinele inscriptii latine gasite pe teritoriul dac se refera in primul

rand la problemele de administratie ale ocupantilor romani sau care

impodobeau mormintele acestora si ale unui numar foarte mic din componenta

aristrocratiei locale, interesate ca in toate situatiile similare din lume

in pastrarea unor privilegii (a zis cineva ca toti dacii au fost

"curati"???). Astfel de inscriptii s-au gasit in numar mult mai mare in

restul lumii romane, dar n-au contribuit cu nimic la romanizarea

egiptenilor, evreilor, fenicienilor, caldeoasirienilor, elenilor,

populatiei din Asia Mica, a persilor, maltezilor etc. Dacii nu au scris,

ca si etruscii, dar au folosit foarte mult alfabete proprii, diferentiate

pe regiuni si avand un fond comun, pentru insciptii, alfabete din care a

fost selectat alfabetul zis chirilic (ibidem). Dacii cunosteau si foloseau

un calendar original solar, care poate fi considerat cel mai precis din

antichitate. Eroarea acestui calendar era de 1,78 zile la 34 de ani, adica

1h15'3" pe an de unde rezulta o eroare diurna de 12" 34/100, ceea ce

constituie o precizie de-a dreptul uimitoare pentru acele timpuri. (Paul

Lazar Tonciulescu - Impactul Romei asupra Dacilor). Romanii au avut,

initial, un calendar in care anul era de 10 luni totalizand 304 zile. Numa

Pompilius (717-763) mai adauga 2 luni a 30 de zile, ajungand astfel la 366

zile si 12h. Deci eroarea acestui calendar era de 1 zi si 12 ore pe an,

adica 4'55" si 62/100 pe zi (ibidem), cu mult mai mare decat a celui

dacic. De aceea, sub Caius Iulius Caesar, a trebuit corectat din nou anul

46, ajungandu-se la 365 zile, cu o eroare de 6h 48' si 46", deci eroarea

diurna atingea 1'7" 2/100. Rezulta o precizie a calendarului dacic fata de

cel roman-iulian de aproximativ 5,6 ori mai mare, ceea ce este de asemenea

fantastic, avand in vedere ca cel iulian este de o data mult mai recenta

decat cel dacic si, dat fiind pretinsa inalta cultura romana, acesta din

urma ar fi trebuit- logic- sa atinga o perfectiune superioara celui dac.

De altfel, calendarul Iulian nu era o creatie romana, fiind imprumutat de

la astronomul elen Sosigenes din Alexandria. Superioritatea gandirii si

culturii dacice o putem aprecia mult mai bine amintind ca eroarea diurna

era compensata prin corectii efectuate la 104 ani, 520 ani si 8840 ani,

dupa care anul dacic cuprindea 365,242197 zile, fata de 365,242198 la care

a ajuns astronomia moderna. Aceasta precizie se pare ca "frizeaza

perfectiunea", nu?

Ca element de originalitate, se poate

mentiona cifra 6 pe care o foloseau dacii in calculul calendarului si pe

care o intalnim si in alte ocazii. Spre exemplu:

- pe basorelieful de la Ostia sub forma numaraului de

altare ce se afla deasupra pesterii;

- pe basorelieful de la Sarmizegetus, unde 6 altare

inconjoara capul lui Mithras;

- pe sculptura de la Alba Iulia, asemanatoare

basoreliefului precedent;

- numarul de martori folositi in dreptul consuetudinar

vechi românesc in toate tinuturile locuite de români, chiar si in

Polonia;

- confederatia etrusca (2x6=12) si numaratoarea sumeriana

sexazecimala), explicabile prin plecarea sumerienilor si etruscilor din

zona muntilor apuseni (Paul Lazar Tonciulescu - De la Tartaria la Tara

Luanei);

- duzina, in general, ca numar;

- folosirea cifrei 6 in sens de atentionare.

Pe plan educational, influentele

romane au fost net negative. De la un popor educat in cultul cotropirii si

jafului, dacii n-aveau ce invata si nici nu au preluat nimic. Poporul

român a ramas caracterizat de acelasi spirit pasnic, ospitalier si bland

ca si stramosii lui traco-daci. Ei si-au continuat traditiile lor

spirituale, mult mai bogate decat se credea, situatie pe care arheologicii

nostri au demonstrat-o convingator si in repetate randuri dupa cel de-al

doilea razboi mondial. Poate ca tocmai in aceasta rezida si unele cauze

care i-au favorizat pe romani: productia redusa de arme si, in general,

lipsa spiritului de agresivitate si a dorintei de a se infrupta din

bunurile materiale ale vecinilor, transmisa de-a lungul secolelor pana in

timpurile noastre.

Exista inca astazi autori la care problema

incursiunilor dacilor in zonele ocupate de romani este trata confuz. Paul

Mackendrick, de exemplu, pe de o parte insista permanent asupra bogatiilor

fabuloase ale dacilor, releva spiritul lor pacifist pentru ca exact o

pagina mai departe sa afirme ca "Dacii ... au intreprins incursiuni in

teritoriul roman, de unde isi procurau mijloacele de cumparare". Acel

incursiuni aveau rol militar de informare si distrugere a lucrarilor de

pregatirea ale romanilor impotriva Daciei din perioada celor 200 de ani

anteriori lui Traian, iar dupa aceea pentru eliberarea teritoriului ocupat

de romani.

Dacii erau pacifisti dar nu lasi.

Educatia lor ii facea nemuritori, asa cum de altfel au ramas in

istorie!