Creaturile mitice ale Orientului Mijlociu

Scris de **OpHaNiM** 7/3/2011, 02:06

Spirite si demoni

Akhkhazu(sumeriana-Dimme-Kur) este o demonita din mitologia Akkadiana.Ea aducea febră şi plăgi şi este membru al unui trio de demoni de sex feminin ( Labasu , Labartu , Akhkhazu).

În mitologia akkadiană , Allu era o rasă monstruoasa,demoni care au distrus tot ce au putut. S-au născut la Lilitu sau dintr-un demon ( Succubus ). Atunci când tatăl lor a fost pe cale să moară, au înconjurat patul de aşteptare pentru momentul în care acestea ar putea avea sufletul tatalui lor , împiedicând sa calatoreasca spre Infern,devenind un spirit ratacit, temut de toti oamenii care trăiesc ( fantomă ) .În mitologia sumeriană Allu a fost un demon puternic.A nu se incurca cu Alû care erau spititele razbunatoare asiriene din Utukku.Gidim sunt spiritele sumeriene,un fel de fantome , ei au fost spiritele oamenilor morti care traiau in Infern.

Rabisu
Este un spirit vampiric sau demon care este întotdeauna ameninţător si sta la panda la intrarea în case şi ascunzându-se în colţurile întunecate, pentru a ataca oameni. În Iad, ei trăiesc în deşertul chinurilor, atacând sufletele aflate in călătorie spre Orasul Mortilor.

Creaturi mitice

Labbu era un dragon-era infatisat ca fiind o combinatie leu-sarpe,care a fost ucis de către zeul-rege Tishpak.Ar avea origini cannanite si apare mentionat in 2 fragmente din textele asiriene si babiloniene.Multi cercetatori sunt de parere ca acesta ar putea fi Diavolul din iudaism/crestinism/islamism deoarece este la fel de bine infatisat ca prima fiara din Apocalipsa lui Ioan.S-ar spune ca el era un dragon al cerului-o personificare a unei comete sau a Galaxiei Caleea Lactee.Este foarte posibil ca Chimera din mitologia greaca sa fi fost inspirata dupa Labbu.

Lamassu
Este o zeitate celesta protectoare, adesea descrisa ca un taur sau cu corp de leu, cu aripi de vultur, cu cap de om. În unele scrieri, aceasta este portretizată a reprezenta o zeitate de sex feminin. Uman deasupra taliei şi taur mai jos de talie, are, de asemenea, coarne şi urechi de taur. Apare frecvent în arta mesopotamiana, uneori cu aripi. Lamassu au fost spirite de uz casnic al babilonienilor de rând. Mai târziu, în timpul perioadei babiloniene au devenit spirite protectoare ale regilor şi întotdeauna statuile acestora au fost plasate la intrare. Statuile de taur-om au fost deseori folosite ca portari.Ele au fost plasate adesea in perechi la intrarea in palate . La intrare oraşelor, au fost sculptate în dimensiuni colosale, şi plasate in perechi, una la fiecare parte a uşii din oraş.Creatura este pomenita si in Biblie,ultima aparitie a acesteia fiind in Apocalipsa lui Ioan,insa fiind reprezentata prin 4 fiinte in loc de una:leu,taur,vitel si om,fiecare avand o pereche de aripi si sute de ochi.

Mušḫuššu
Este o creatura înfăţişata pe Poarta lui Ishtar reconstruita din oraşul Babilon , iniţial datând din sec. al 6-lea î.Hr. Acesta este un hibrid mitologic , un solzos dragon cu picioarele din spate cu gheare ca un vultur si cu membre feline din fata. Are, de asemenea, un gat lung si coada, un cap cu coarne, o limba de sarpe şi cu creastă pe cap.Este pomenita si in Biblie,in Cartea lui Daniel.

Oamenii-scorpioni
Sunt prezentati în mai multe mituri akkadiene , inclusiv in Enûma Elish şi versiunea babiloniană a Epopeea lui Ghilgameş . Ei au fost, de asemenea, cunoscuti sub numele de aqrabuamelu sau girtablilu . Ei au fost creati pentru prima dată de către Tiamat , în scopul de a purta război împotriva zeilor tineri pentru trădarea partenerului ei, Apsu . În Epopeea lui Ghilgameş , ei stau de pază la porţile zeului soare Shamash ,in munţii de Mashu cat si la intrarea in infern . Ei deschideau uşile pentru Shamash ca el sa călătoreasca în fiecare zi, şi închideau uşile după el când se întoarcea in infern pe timp de noapte. Ei avertizeau, de asemenea, călătorii de pericolul care se află dincolo poarta ce o pazeau. Capetele lor atinge cerul si aveau o privire moarta.

Creaturile mitice persane
Manticora
Despre Manticora se spune ca ar fi avut corp de leu, fata unui om si o coada asemanatoare unei cozi de scorpion. Gura sa continea 3 randuri de dinti iar de-a lungul cozii se gaseau tepi otravitori care puteau fi aruncati, asemenea sagetilor, in orice directie. Bestia era foarte iute si facea salturi puternice. Se spune despre Manticora ca ar fi mancat oameni si ca ar fi trait in junglele din India. Asemenea varului sau, Sfinxul, isi provoca prada cu ghicitori.
Primele mentionari ale Manticorei apar in legendele persane in secolul V i.Hr. Numele sau chiar provine din persana veche, martikhoras insemnand "mancator de oameni".In evul mediu, manticora a devenit simbolul tiraniei, discreditarii si invidiei ajungand in cele din urma o intruchipare a raului.

Pasărea-Huma
O pasare legendara din mitologia persana.Se spune ca aceasta era invizibila,nu se odihnea si ca zbura in continuu deasupra Pamantului si neaterizand niciodata.In unele legende,ea nu are picioare.Creatura este adesea menţionată ca pasăre a paradisului,foarte asemanatoare cu Phoenix-ul egiptean.Avea si sex masculin cat si sex feminin.Daca te afla in umbra acestei pasari in timp ce zbura sau daca o atingeai,erai fericit pentru tot restul vietii ,fiind considerata o pasare de bun augur. Nici in cele mai indraznete imaginatii ea nu poate fi prinsa,Huma nu poate fi capturata vie.Persoana care ucidea un Huma murea dupa 40 zile.Grifonul pare inspirat dupa aceasta pasare.

Pasarea Roc
Pasărea celor "O mie si una de nopti" este celebra in literatura europeana a evului mediu, caci cruciatii adusesera din Orient legende in care aceasta pasare fabuloasa este descrisa cu mare lux de detalii. Marco Polo vorbeste si el despre ea; istoriseste ca indigenii din insula Madagascar o zugravisera ca fiind o pasare "ale carei aripi deschise acopera mai mult de treizeci de pasi, si ale carei pene de la aripi sunt lungi de doisprezece pasi"; este atat de mare si puternica incat poate ridica un elefant in vazduh si-l poate duce cu ea fara ajutorul altei pasari, lasandu-l apoi sa cada pe pamant, unde se zdrobeste; atunci pasarea zgriptor coboara pana la el, il sfarteca si il mananca, infruptandu-se in voie. In legenda kurda a "Printului Ibrahim si-a printesei Nushafarin", pasarea Roc este descrisa ca o pasare alba, lunga de 18 metri, de bastina din marea Muhit (Mediterana), care face aceleasi ispravi ca simorgh-ul. Autorul lucrarii "Nuzhatu-l-qulub" (The Geographical part of the Nuzhatu-l-qulub, composed by Hand-Allah Mustawfi of Quazwin) mentioneaza de asemenea pasarea Roc printre numele de animale si pasari originare din Marea Chinei. Toate simbolurile legate de simorgh se potrivesc si cu pasarea Roc, desi aspectul legendar este adesea mai important decat cel simbolic. Pasarea Roc simbolizeaza de asemenea pe un rege puternic sau pe un emir a carui vitejie este renumita.