Pietrele din Dropa

Stirea despre descoperirea la granita chinezo-tibetana a unor misterioase pietre cilindrice, acoperite de hieroglife necunoscute, care ar fi apartinut unei civilizatii de acum 12.000 ani, facea inconjurul lumii in anii ’30. In mod bizar, odata cu descifrarea scrierii enigmatice, totul avea sa fie trecut sub tacere. Nimeni nu mai recunoaste existenta lor, iar personajele implicate au disparut fara urma.



In 1938, o expeditie arheologica condusa de Chi Pu Tei in muntii Baian-Kara-Ula din China a facut o descoperire uimitoare. Au gasit o grota care se pare ca fusese locuita de catre populatii stravechi, plina de sute de discuri de piatra. Avand un diametru de 18 cm, fiecare avea cate un cerc taiat in mijloc fiind gravate cu o linie spiralata, aratand ca un CD de acum 10.000 sau 12.000 de ani. Studiind bine discurile, s-a vazut ca liniile sunt compuse de fapt de minuscule cuvinte hieroglifice care spun povestea incredibila a unei lumi departate care a aterizat in munti. Navele erau pilotate de oameni care isi spuneau Dropa, si se crede ca ramasitele acestei civilizatii sunt obiectele gasite in pestera.

Avand ca obiectiv initial studierea grotelor artificiale din lantul muntos Bayan Kara-Ula, aflat la granita dintre China si Tibet, arheologii vor descoperi o serie de morminte care contineau scheletele unor hominizi dintr-o rasa necunoscuta. Nici una dintre fosile nu depasea inaltimea de 1,38 metri, iar oasele acestora, extrem de subtiri, pareau sa sustina cranii disproportionat de mari.


Primele mentiuni despre o ciudata rasa de oameni scunzi, nu mai inalti de 70-100 de centimetri au aparut pentru prima data in secolul al XIV-lea, atunci cand un aventurier englez, Sir John Mandeville, descria in jurnalul sau intalnirea cu asemenea fiinte. Misterioasele personaje, care ar fi trait in Asia, in apropierea Chinei, o zona putin cunoscuta majoritatii europenilor de atunci, starnisera indignarea povestitorului tocmai prin aspectul lor total diferit fata de normele general acceptate ale vremii.