O civilizatie antica, distrusa de un cataclism nuclear

Scris de **OpHaNiM** 7/3/2011, 05:55

Exista multe locuri pe Pamint ce par a fi fost distruse de o explozie nucleara, dar cel mai uimitor dintre toate este Mohenjo Daro - Dealul Mortilor, oras antic ale carui ruine au fost descoperite in al treilea deceniu al secolului trecut. Situat astazi pe teritoriul Pakistanului, Mohenjo Daro face parte dintr-un ansamblu de asezari apartinind asa-numitei civilizatii Harappa, cunoscuta si sub numele de civilizatia Vaii Indus. Unul dintre cei care si-au dedicat viata studierii acestor ruine este englezul David W. Davenport, care dupa 12 ani de cercetari a publicat, in 1979, o carte cu titlul Distrugere Atomica - 2000 i.Hr., volumul fiind construit pe ipoteza ca Mohenjo Daro nu a cazut in ruina cu trecerea timpului, ci sfirsitul sau a fost consecinta unei deflagratii nucleare.

Arheologii s-au confruntat cu o priveliste macabra
Volumul porneste de la descoperirea primelor ruine si arata ca, o data cu scoaterea la lumina a vestigiilor vechii asezari, arheologii s-au pomenit in fata unui crater cu un diametru de aproape 50 de metri, in interiorul caruia totul, inclusiv piatra, este topit sau cristalizat ca si cum ar fi fost pirjolit de o temperatura uriasa. La marginea acestui crater, caramizile sint topite si sudate intre ele pe partea dinspre locul presupusului impact. Cercetatorii exclud din start posibilitatea ca zona sa fi fost pirjolita de eruptia unui vulcan, intrucit nu exista nici unul in apropiere.
Zona devastata se intinde pe o arie avind diametrul de 3 kilometri. La tot pasul se intilnesc pietre negre, bucati diforme dintr-un soi de piatra, care au dat mult de gindit arheologilor, pina cind s-a descoperit ca e vorba de fragmente de vase ceramice, topite unele intr-altele, probabil in urma supunerii la aceeasi uriasa temperatura.
Atunci cind excavatiile au ajuns la nivelul strazilor, arheologii s-au confruntat cu o priveliste macabra: zeci de schelete apartinind unor oameni pe care o moarte naprasnica i-a surprins, probabil, in timp ce incercau sa fuga, dupa teribilul cataclism.

Schelete cu un nivel ridicat de radioactivitate
Descoperirile de la Mohenjo Daro nu sint nicidecum singulare. Aceleasi scene apocaliptice se intilnesc si in orasul vecin, Harappa, unde de asemenea s-au gasit schelete pe strazi. Sapaturile arheologice au permis cercetatorilor sa afirme ca civilizatia Harappa era foarte avansata. Orasele din regiune sint construite dupa un plan riguros, cu strazi drepte ce se intretaie perpendicular. Casele insele sint foarte dotate, avind sofisticate sisteme de canalizare, superioare celor ce pot fi intilnite in prezent in multe orase ale Indiei si Pakistanului. Cine au fost insa intemeietorii acestor orase nu se poate sti, iar in comunitatea stiintifica exista o vie dezbatere privind vechimea civilizatiei Harappa.
Metodele traditionale cu radio-carbon au aratat ca ruinele dateaza cam din anul 2500 i.Hr., dar, luind in calcul efectele unei presupuse explozii nucleare, riscul unei erori este foarte mare. Unii autori avanseaza ideea ca razboiul nuclear care a distrus aceste civilizatii a avut loc acum 8.000-12.000 de ani.
Cazul a fost studiat in secolul trecut de mai multi savanti sovietici care au descoperit ca scheletele au un nivel ridicat de radioactivitate. Intr-una din aceste locatii a fost gasit un schelet cu un grad de radioactivitate de 50 de ori superior celui normal.
O alta marturie peste timp a unui razboi nuclear
Un strat de cenusa radioactiva a fost descoperit si in apropierea orasului Rajasthan din India, unde, din aceasta cauza, proiectul de construire a unui nou cartier a fost suspendat. De altfel, orasul in sine are o nedorita faima in ceea ce priveste incidenta cazurilor de cancer si de copii ce vin pe lume cu diverse malformatii.
O alta marturie peste timp a unui razboi nuclear din India antica este uriasul crater Lonar, situat la citeva sute de kilometri de Bombay si avind un diametru de 2.154 metri. In intreaga zona nu exista nici un fel de resturi ale vreunui meteorit si, potrivit savantilor, Lonar este singurul crater intr-un strat de bazalt, roca fiind supusa unui soc intens, cu o presiune mai mare de 600.000 de atmosfere, in stare sa modifice insasi structura sa.
Semne ale unui razboi devastator din antichitate pot fi intilnite si in alte colturi ale lumii, printre care enigmaticul desert de sticla libian, situat in apropierea platoului Saad.
Provenienta cioburilor din desertul de sticla
Descoperit in 1932, desertul de sticla se intinde pe o arie foarte larga, masurind 130 kilometri in lungime, in timp ce latimea sa ajunge pe alocuri la 53 de kilometri. Numele sau provine de la faptul ca intinderea arida este presarata cu bucati de sticla, de o puritate incredibila, proportia de siliciu fiind de 97 la suta. Unele bucati sint de dimensiuni mari, cintarind pina la 26 de kilograme, dar cele mai multe sint mici, semanind cu niste cioburi, ca si cum o sticla uriasa ar fi fost sfarimata de o forta colosala. In limbaj stiintific, cioburile sint numite tectite, desi acestea sint de regula de culoare neagra, in timp ce sticla libiana este verzuie. Provenienta lor este un subiect de aprinse dezbateri. Unii afirma ca acestea au aparut in urma impactului cu un meteorit, desi nu exista nici urma de crater, iar ceilalti sustin ca tectitele libiene au aparut in urma unei explozii atomice. Aceasta din urma teorie este sustinuta de cele observate in urma testarii primei bombe atomice contemporane in New Mexico, cind nisipul desertului s-a transformat in sticla verde.