Cartea lui Enoh - Versiunea etiopiană

Scris de **OpHaNiM** 30/12/2011, 11:50

Capitolul 1
1. Iată cuvintele lui Enoh prin care el binecuvintează pe cei aleşi şi cei drepţi care
2. trăi în ziua necazului, când cei răi şi fără Dumnezeu vor fi îndepărtaţi. Şi el a vorbit în parabole şi a zis - Enoh, om drept care a mers în faţa Domnului, când ochii lui au fost deschişi şi când el a avut o viziune de la Cel Sfânt în Ceruri pe care îngerii mi-au arătat-o, şi de la ei am auzit totul şi de la ei am înţeles după cum a văzut, dar nu pentru aceasta generaţie, ci pentru o generaţie,
3. care va veni. În ce priveşte pe cei aleşi, am spus pilda mea cu privire la ei: Cel Sfânt şi Măreţ va veni din locuinţa Lui,
4. Şi Dumnezeul cel veşnic va păşi pe pământ chiar pe muntele Sinai, apărând din tabăra Sa şi va apărea în toată forţa puterii Lui, din cerurile cerurilor
5. Toţi vor fi îngroziţi de spaimă şi veghetorii se vor cutremura, şi o mare frică şi cutremur va fi până la marginile pământului
6. Şi munţii înalţi vor fi clătinaţi şi dealurile înalte vor fi făcute joase şi se vor topi ca ceara înaintea flăcării .
7. Şi tot pământul va fi împărţit , şi tot ce va fi pe faţa pământului va fi distrus, şi astfel vor fi judecaţi toţi oamenii
8. Dar cu cei drepţi El va face pace. Cei aleşi vor fi apăraţi, şi mila Lui va fi peste ei şi toţi vor deveni proprietatea lui Dumnezeu. Şi El îi va ajuta pe toţi, şi va răsări lumina peste ei, şi El va face pace cu ei.
9. Şi iată! El soseşte cu zece mii dintre sfinţii săi pentru a judeca pe toţi , pentru a distruge tot ce este necurat şi a condamna tot ce este firesc. Şi de toate lucrările rele pe care le-au făcut în necurăţie, şi de toate lucrurile grele pe care păcătoşii le-au vorbit împotriva Lui.

Capitolul 2

1. Observând tot ce are loc în cer, cum ele nu îşi schimbă orbita şi luminătorii care sunt în ceruri, cum răsar cu toţii în ordine fiecare în anotimpul său
2 . şi nu se abat de la ordinul primit.
3. Ei ştiu că sferele cereşti care ne luminează nu-şi schimbă niciodată drumul; că fiecare din ele răsar şi apun cu regularitate, la timpul propriu fiecăruia, fără a se abate niciodată de la ordinele pe care le-a primit. Ei privesc pământul şi ştiu imediat totul despre el de la început şi până la sfârşit.
4. Ei văd că fiecare din creaţiile lui Dumnezeu urmează fără abatere drumul care i sa dat. Ei văd vara şi iarna; văd că pământul e îndestulat cu apă şi că norii, ceaţa şi ploaia împrospătează văzduhul.

Capitolul 4

Ei văd şi admiră cum fiecare copac îşi alcătueşte coroana sa de frunze, cum apoi o pierde, cu excepţia a 14 copaci privilegiaţi care rămân totdeauna verzi şi care în timpul multor ierni crează impresia de primăvară.

Capitolul 5

Ei admiră apoi în zilele de vară cun soarele încălzeşte pământul, încă de la începutul drumului său, în timp ce voi căutaţi răcoarea frunzişului; în timp ce pământul crapă de căldura arzătoare şi voi nu mai sunteţi în stare să vă plimbaţi nici la munte, nici la şes.

Capitolul 6

1. Ei admiră apoi cum în copaci la adăpostul frunzelor se încarcă în acelaşi timp de fructe; dar de asemenea ei înţeleg, şi în acelaşi timp recunosc că toate aceste lucruri sunt făcute pentru noi de Cel care trăieşte veşnic.
2. Că toate lucrările din fiecare an, că toate creaţiile Sale urmează fără abatere ordinea dinainte stabilită; şi totuşi; când Dumnezeu hotărăşte aşa toate lucrurile trebuie să dispară.
3. Ei văd cum mările şi râurile săvârşesc fiecare misiunea lor.
4. În timp ce voi, voi suportaţi cu greutate , voi nu duceţi la bun sfârşit multe din obligaţiile voastre faţă de Domnul vostru, voi călcaţi ordinele Sale; voi denigraţi măreţia Sa, şi gurile voastre hulesc prin pronunţarea de blasfemii împotriva maiestăţii Sale.
5. Păcătoşi cu inima împietrită, nu va exista nici un fel de pace pentru voi.
6. Zilele voastre vor fi blestemate şi anii vieţii voastre vor fi şterşi din cartea vieţilor; veţi fi dispreţuiţi de toate creaturile şi nu veţi obţine nici o îndurare.
7. În acea zi liniştea voastră va dispărea pentru totdeauna, fiind blestemaţi de toţi drepţii şi păcătoşii înşişi vă vor respinge.
8. Da, ei vă vor dispreţui la fel ca nelegiuiţii.
9. Dar pentru aleşi, a lor va fi lumina, bucuria, pacea; a lor este moştenirea pământească.
10. Pentru voi necredincioşilor, pentru voi blestem.
11. Atunci aleşii vor primii înţelepciunea, şi nu va mai fi încălcată ordinea, nu se vor mai face nelegiuiri şi nu vor mai fi orgolioşi: ci ei se vor purta cu grijă, se vor smeri şi nu vor încălca legile sfinte.
12. Astfel ei nu vor fi pedepsiţi niciodată, toată viaţa lor, iar moartea lor va fi fără tulburări şi durere; viaţa lor va fi împlinită; vor îmbătrâni în bucurie şi pace; şi anii lor de fericire se vor înmulţi cu bucurii, cu linişte, fără nori, fără tulburări, în toţi anii vieţii lor.

Capitolul 7

1. Pe când copii oamenilor se înmulţiseră în acele zile, s-a făcut că ficele lor s-au născut graţioase şi frumoase.
2. Şi atunci, când îngerii, copiii Cerurilor, le-au văzut, s-au îndrăgostit de ele; şi ei şi-au spus unii altora: să ne alegem femei din rasa oamenilor şi să avem copii cu ele.
3. Atunci, Samyaza, şeful lor a zis: " Eu mă tem că voi nu veţi fi în stare să vă împliniţi gândul vostru". 4. " Şi că eu voi suporta singur pedeapsa pentru crima voastră".
5. Dar ei au răspuns: noi vă jurăm.
6. Şi noi ne legăm cu toţii cu blestem; noi nu vom schimba cu nimic planul nostru, noi vom săvârşi ceea ce am hotărât.
7. Într-adevăr ei au jurat şi s-au legat între ei printr-un legământ cu blestem. Ei erau în număr de 200 şi coborau din Adis, loc aşezat în apropierea muntelui Hermon.
8. Acest munte era denumit Hermon (în original Armon ), pentru că acolo au jurat şi s-au legat printr-un legământ cu blestem.
9. Iată numele şefilor lor: Samyaza, şeful lor, Urakabarameel, Akibeel, Tamiel, Ramuel, Danel, Azkeel, Sarakmyal, Asael, Armers, Batraal, Anane, Zavebe, Samsaveel, Ertael, Turel, Yomyael, Arazeal. Aceştia erau şefii celor 200 de îngeri; şi restul erau toţi cu ei.
10. Şi ei şi-au ales fiecare câte o femeie, şi s-au apropiat de ele şi au convieţuit cu ele; şi ei le-au învăţat vrăjitorii, farmece şi însuşirile rădăcinilor şi arborilor.
11. Şi aceste femei au zămislit şi au născut uriaşi.
12. Statura lor era de 300 de coţi. Ei au înghiţit tot ce munca oamenilor poate să producă, şi n-a fost chip să fie săturaţi.
13. Atunci s-au întors împotriva oamenilor înşişi ca să-i mănânce.
14. Şi au început a se repezi la păsări, la dobitoace, la târâtoare şi la peşti, pentru a-şi potoli foamea cu carnea lor şi setea cu sângele lor.
15. Şi atunci pământul a murmurat împotriva celor răi.

Capitolul 8

1. Azayel i-a mai învăţat pe oameni să facă săbii, cuţite, scuturi, platoşe, oglinzi; el le-a arătat cum să facă brăţări şi podoabe, cum să folosească vopsele, arta de a-şi înegri sprâncenele, de a folosi pietrele preţioase şi tot soiul de spoieli, astfel încât oamenii s-au stricat.
2. Nelegiuirea s-a întins; depravarea s-a înmulţit, creaturile încălcau orice ordin şi distrugeau tot ce le ieşea în cale.
3. Amazarak i-a învăţat tot felul de vrăjitorii, de farmece şi însuşirile rădăcinilor.
4. Armers i-a învăţat arta de a dezlega vrăjitoriile.
5. Barkayal i-a învăţat arta de a urmării stelele.
6. Akibeel i-a învăţat semnele.
7. Tamiel i-a învăţat astronomia.
8. Şi Asaradel i-a învăţat mişcările lunii.
9. Şi oamenii, pe punctul de a pieri, au murmurat şi glasurile lor s-au ridicat până la cer.

Capitolul 9

1. Atunci Mihail şi Gabriel, Rafael, Suryal şi Uriel, îşi coborâră privirile lor din Cer spre pământ, şi au văzut valurile de sânge care-l înroşeau; şi nedreptăţile care se săvârşeau; şi şi-au spus unul altuia: "Aceasta este larma strigătelor lor".
2. Pământul căruia i s-a furat copiii şi-a ridicat glasul până la porţile Cerului.
3. Către voi, o! spirite cereşti , către voi se ridică plângerile sufletelor spunând: Obţineţi pentru noi dreptate de la Prea-Înaltul. Atunci ei au spus Domnului şi Stăpânului lor ; Tu eşti Domnul domnilor, Zeul zeilor, Regele regilor. Tronul gloriei Tale se înalţă pentru veşnicie, şi pe veci Numele Tău este sfinţit şi slăvit. Tu eşti binecuvântat şi slăvit pentru totdeauna.
4. Tu eşti Creatorul, Stăpânul preamărit al tuturor lucrurilor; nimic nu este ascuns privirilor Tale; Tu stăpâneşti peste toate şi nimic nu poate ocoli puterea Ta.
5. Tu ai văzut ce a făcut Azazyel; cum i-a învăţat pe oameni tot felul de nedreptăţi, şi cum a arătat el lumii tot ce se petrece în Ceruri.
6. Samyaza, de asemenea, a învăţat pe oameni vrăjitorii, el pe care Tu l-ai aşezat deasupra tuturor camarazilor săi . Ei s-au însoţit cu ficele oamenilor; au păcătuit cu ele şi s-au dezonorat.
7. El le-au dezvăluit lor crimele cele mai dezgustătoare.
8. Şi femeile au născut uriaşi.
9. Şi tot pământul a fost acoperit de sânge şi fărădelegi.
10. Şi iată acum, că sufletele celor morţi, ridică glasurile către tine.
11. Şi s-au ridicat plânsetele lor până la porţile cerului.
12. Vaietele lor urcă spre tine; oamenii nu pot să scape de silniciile care acoperă faţa pământului. Însă Tu cunoşti toate lucrurile, chiar înainte ca ele să ia fiinţă.
13. Tu cunoşti toate lucrurile: Tu ştii tot ce se întâmplă şi totuşi nu ne spui nimic.
14. Pentru atâtea crime, ce trebuie să facem noi celui rău ?

Cartea lui Enoh - Versiunea etiopiană Reiki_11

Cartea lui Enoh - Versiunea etiopiană Reiki_11

Capitolul 10

1. Atunci Prea-Înaltul, Cel mare şi Sfânt, şi-a făcut auzită vocea.
2. Şi îl trimise pe Arsayalalyur la fiul lui Lameh ( adică Noe ).
3. Îi spuse: Vorbeşte-i în Numele Meu, dar ascunde-te de ochii lui.
4. Apoi dezvăluieşte-i marele prăpăd care va face să piară toţi oamenii: întrucât apele potopului se vor revărsa pe toată faţa Pământului şi toate creaturile vor fi distruse.
5. Dar învaţă-l calea de a scăpa; spune-i lui în ce chip rasa lui va avea fiinţă pe tot pământul.
6. Apoi, Domnul spuse către Rafael: " Prinde-l pe Azazyel, leagă-i picioarele şi mâinile; aruncă-l în întunericul veşnic şi părăseşte-l în pustia Dudael".
7. Fă să plouă peste el pietre grele şi ascuţite; învăluieşte-l în întuneric deplin.
8. Să rămână acolo pentru totdeauna, fie ca faţa sa să rămână acoperită cu un voal gros; şi fie ca el să nu mai vadă lumina niciodată.
9. Şi când se va face ziua judecăţii, aruncă-l în foc.
10. Între timp, curăţă pământul pe care îngerii l-au dezonorat; prevesteşte-i viaţă; prevesteşte-i că Eu îl voi reînvia.
11. Fii oamenilor nu vor pieri cu toţii, din pricina tainelor pe care veghetorii lor li le-au arătat şi pe care ei le-au arătat urmaşilor lor.
12. Dar pământul a fost murdărit de învăţăturile necurate ale lui Azazyel. Şi de aceea el trebuie să fie făcut răspunzător de toate crimele.
13. Domnul i-a spus lui Gabriel : "Mergi la fiinţele cele rele, la cei condamnaţi, la copii depravării, omoară aceşti copii de depravaţi, aceşti urmaşi ai îngerilor veghetori, din mijlocul oamenilor; împinge-i, aţâţăi pe unii contra altora. Fă-i să piară de propriile lor mâini; pentru ca zilele lor nu vor fi împlinite. 14. Ei te vor implora, dar rugile lor nu vor obţine nimic pentru ei; şi ei vor spera în zadar pentru copii lor viaţă de veci şi chiar o viaţă de 500 de ani.
15. După aceea Domnul îi spuse lui Mihail: Du-te şi anunţă pedeapsa care-l aşteaptă pe Samyaza şi pe toţi cei care au participat la crimele acestea, care s-au unit cu femeile, care s-au dezonorat prin tot felul de murdării. Şi când fii lor vor fi omorâţi, când ei vor fi văzut că a pierit tot ce le-a fost mai scump pe lume, încătuşează-i sub pământ pentru şaptezeci de generaţii până în ziua judecăţii şi a sfârşitului lumii; şi cuvântul acestei judecăţi îi va osândi pe veci. (Vezi şi: „O revelaţie Divină despre Iad”, n.r.)
16. Atunci ei vor fi aruncaţi în adâncul unui foc care îi va chinui fără încetare; şi ei vor rămâne aşa o veşnicie.
17. Împreună cu ei, şeful lor va arde în flăcări; şi cu toţii vor fi încătuşaţi până la moartea unui mare număr de generaţii.
18. Nimiceşte, în acelaşi timp, toate sufletele dedate la jocurile vinovate, omoară urmaşii îngerilor veghetori; destul şi prea mult timp ei au oropsit seminţia omenească.
19. Prigonitorii să fie şterşi de pe suprafaţa pământului.
20. Răul să fie nimicit.
21. Şi ramura dreptăţii şi a omeniei să înflorească şi să devină o mărturie a binecuvântării.
22. Căci dreptatea şi omenia vor trebui să înflorească în bucurie pentru timpuri fără de sfârşit.
23. Şi atunci cei sfinţi vor înălţa Domnului rugăciuni de îndurare şi vor trăi până când vor da naştere la o mie de copii; în timp ce zilele tinereţii lor şi sabaturile lor se vor scurge în bucurie şi pace. În această epoca tot pământul va fi cultivat în dreptate; el se va acoperi de arbori şi de binecuvântări; vor fi sădiţi pomi bogaţi în roade.
24. Viţa de vie va creşte din abundenţă şi va produce struguri din belşug toate seminţele care vor fi încredinţate pământului, vor da o mie de măsuri pentru una; şi o măsură de măsline va ajunge la 10 teascuri de ulei.
25. Pământul va fi mântuit de toate silniciile, de toate nedreptăţile, de toate crimele, de toate nelegiuirile, de tot ce îl poate murdări. Răul va dispărea pentru totdeauna.
26. Atunci, copiii oamenilor vor trăi în dreptate, şi toate neamurile Î-Mi vor da onorurile care Mi se datorează; toate Mă vor binecuvânta; toate Mă vor adora.
27. Pământul se va elibera de toată stricăciunea, de toate crimele, de toate caznele, de toată suferinţa, şi el nu va mai avea a se teme că-i voi trimite un potop nimicitor.
28. În acele zile, voi deschide comorile binecuvântărilor păstrate în cer, le voi răspândi pe pământ şi ele vor aduce spor în lucrările şi munca oamenilor.
29. Pacea şi dreptatea se vor uni cu oamenii şi această unire Sfântă va dura cât va fi lumea şi cât vor fi generaţiile.

Capitolul 11

1. Înainte de a se împlini toate aceste lucruri Enoh a fost răpit de pe pământ; şi nimeni nu a ştiut unde a fost şi nici ce a devenit.
2. Toate aceste zile, el le-a petrecut cu sfinţii şi cu îngerii veghetori.
3.Eu, Enoh voi binecuvânta pe Domnul, marele rege al păcii.
4. Şi iată: îngerii veghetori m-au numit Enoh scribul.
5. Şi Domnul mi-a zis: Enoh scrib al dreptăţii, du-te şi vorbeşte îngerilor veghetori al cerului, care au părăsit înălţimile desăvârşite ale cerului şi locuinţele lor veşnice, cei care s-au dezonorat cu femei.
6. Şi au făcut ca oamenii, luând neveste după exemplul lor şi strivind tot pământul.
7. Spune-le lor că pe pământ, ei nu vor căpăta niciodată, nici linişte, nici iertarea păcatelor lor. Niciodată nu se vor bucura de urmaşii lor; ei îi vor vedea murind pe cei ce le sunt mai dragi; ei vor plânge după fii lor ucişi; şi mă vor ruga pentru ei, dar niciodată nu vor obţine pacea sau iertarea.

Capitolul 12

1. Atunci Enoh plecă şi îi spuse lui Azazyel; Nu mai exista linişte pentru tine, o mare sentinţă s-a pronunţat împotriva ta. Vei fi încătuşat;
2. Nu va fi niciodată pentru tine nici uşurare, nici iertare, nici putinţa unui ajutor, din cauza fărădelegilor pe care tu le-ai arătat.
3. Şi pentru că tu i-ai învăţat pe oameni să-l insulte pe Dumnezeu, să păcătuiască şi să-i asuprească pe semenii lor.
4. Apoi l-am părăsit şi am mers să le anunţ eu însumi noutăţile la tovarăşii lui de crime.
5. Şi ei s-au înspăimântat şi au fost apucaţi de un tremurat îngrozitor.
6. Şi ei m-au implorat să scriu pentru ei o plângere umilă, pentru a obţine iertarea greşelilor lor ; m-au rugat s-o fac să ajungă la tronul lui Dumnezeu din cer, căci ei nu îndrăznesc să i se adreseze, nici să-şi ridice ochii spre cer din cauza marelui păcat pentru care au fost judecaţi.
7. Atunci, eu am scris o plângere umilă în sprijinul lor, pentru a obţine linişte şi iertare pentru tot ce au făcut.
8. Apoi i-am părăsit şi mi-am continuat drumul, recitind mereu plângerea lor, către apele lui Danedan care se află la răsărit de Hermon şi acolo m-am culcat.
9. Şi iată că am avut un vis şi o viziune divină. Am căzut în extaz şi am văzut atunci pedeapsa pe care trebuia să o anunţ, vestea tristă şi mustrătoare pentru copii cerului. Când m-am trezit, mă aflam în apropierea apei. Ei erau adunaţi, plângeau şi feţele lor erau întoarse către Ubelseiael, loc aşezat între Liban şi Semeser.
10. Le-am împărtăşit viziunile mele şi visele mele.
11. Şi le-am spus aceste cuvinte de judecată şi dojenile pe care le meritau copii cerului.

Capitolul 13

1. Aceasta este cartea cuvintelor de judecată şi cuvintele adresate îngerilor veghetori, care sunt în această lume, după porunca pe care mi-a dat-o în viziunea mea Cel Sfânt şi Cel Mare. Am văzut atunci în vis că vorbeam cu limba mea din carne şi cu acelaşi suflu cu care Atotputernicul a însufleţit buzele oamenilor pentru a se înţelege între ei.
2. Şi am înţeles cu inima. Însuşi Dumnezeu a dat oamenilor putinţa să înţeleagă cuvintele adresate minţii lor; iar mie, El mi-a dat autoritatea de a-i cerceta pe îngerii veghetori, copii cerului. Deci eu am scris rugăminţile voastre; dar eu am văzut în viziunea mea, că atât cât va exista lumea, niciodată voi nu veţi obţine ceea ce aţi cerut.
3. Judecata s-a pronunţat împotriva voastră; toate rugăminţile voastre sunt în zadar.
4. Aşadar, de acum înainte voi nu veţi mai urca la ceruri; iar pe pământ, voi veţi fi încătuşaţi atâta timp cât va exista lumea.
5. Dar, mai înainte, voi veţi fi martori la nenorocirea celor care vă sunt dragi; ei nu vă vor mai aparţine. Ei vor cădea sub sabie chiar sub ochii voştri.
6. Şi nu puteţi adresa nici o rugă pentru ei , nici pentru voi!
7. Ci veţi plânge şi veţi suferi în tăcere. Acestea sunt cuvintele din cartea pe care am scris-o.
8. Iată acum viziunea pe care am avut-o;
9. Iată: M-am văzut înconjurat de nori şi de ceaţă deasă; priveam cu îngrijorare mişcarea astrelor şi a fulgerelor în timp ce vânturi prielnice îmi ridicau aripile şi grăbeau drumul meu.
10. Am fost înălţat astfel până la cer şi am ajuns curând la un zid clădit din pietre de cleştar. Flăcări mişcătoare îi învăluiau marginile. Am simţit cum mă cuprinde groaza.
11. Cu toate acestea, m-am vârât în mijlocul acestor flăcări.
12. Şi am ajuns într-o vastă locuinţă care era pavată cu pietre de cristal. Pereţii ca şi podeaua, erau de asemeni din cristal şi la fel şi temeliile. Tavanul era format din stele rătăcitoare şi fulgere de lumină şi în mijloc se vedeau mişcându-se heruvimi de foc într-un car agitat. Flăcări tremurau împrejurul zidurilor şi poarta era de foc. Când a fost să intru în această locuinţă, ea era în acelaşi timp arzătoare ca focul şi rece ca gheaţa; şi nu exista acolo nici urmă de fericire, nici de viaţă. Atunci o spaimă a pus brusc stăpânire pe mine; m-am cutremurat de groază.
13. Tremuram ca varga, m-am întors cu faţa spre pământ şi am avut o viziune.
14. Iat-o: Eram într-o altă locuinţă mai largă decât prima, porţile căreia erau toate deschise în faţa mea, în mijlocul unei flăcări tremurătoare.
15. Era atâta strălucire, măreţie şi fală încât îmi este peste puteri să vă descriu, nici splendoarea ce o înconjoară şi nici întinderea sa.
16. Podeaua era de foc; în tavan străluceau fulgere şi stele rătăcitoare, iar acoperişul era în întregime un foc scânteietor.
17. L-am examinat cu atenţie, şi am văzut acolo înălţat un tron;
18. Al cărui aspect era ca bătut de grindină cu toate că marginile sale erau strălucitoare ca globul soarelui; din el se auzeau voci de heruvimi.
19. Din acest tron puternic ieşeau torente de flăcări;
20. Strălucitoare încât era imposibil să le priveşti.
21. Şi era cineva aşezat pe acest tron măreţ.
22. Al cărui veşmânt era mai strălucitor decât soarele şi mai alb decât zăpada.
23. Nici un înger nu era în stare să Îl privească în faţă pe Strălucitorul şi Magnificul, nici să se apropie de El; nici un ochi de muritor nu putea să Îl privească. Un foc strălucitor ardea în jurul Lui.
24. Şi se ridica, chiar înaintea lui, un foc de o mare întindere; astfel încât cei ce-l înconjurau, nu puteau să se apropie de El, şi erau în faţa lui mii şi mii. El nu avea nevoie nici de sfaturi, nici de ajutoare, dar sfinţii care formau curtea lui nu îl părăseau nici ziua nici noaptea. M-am apropiat cât am putut, acoperindu-mi faţa şi plin de teamă. Atunci, Domnul El însuşi a binevoit cu propria Sa gură să mă cheme pe nume: Apropiete, spuse El, apropiete mai mult şi vino să auzi cuvintele Mele sacre.
25. El m-a primit şi m-a făcut să mă plec în faţa porţii. Şi îmi ţineam ochii coborâţi în pământ.

Capitolul 14

1. Atunci mi s-a adresat şi mi-a spus aşa: Ascultă, ascultă fără frică, O! Enoh cel drept, O! scrib al dreptăţii, apropie-te şi ascultă vocea mea. Du-te, spune-le îngerilor veghetori care te-au trimis să mă rogi pentru ei: Voi trebuie să vă rugaţi pentru oameni şi nu oamenii pentru voi!
2. De ce aţi abandonat înălţimile sfinte ale cerului, locuinţele voastre eterne, pentru a merge să păcătuiţi cu femeile. De ce v-aţi îndrăgostit de ficele oamenilor; v-aţi însoţit de ele; v-aţi dedat cu ele la lucruri care ţin de copii pământului, şi aţi dat naştere unei rase nelegiuite?
3. Voi care eraţi spirite ale cerului, având sfinţenie şi viaţă eternă, v-aţi murdărit cu femeile, v-aţi dedat la muncile cărnii, aţi zămislit în sânge, v-aţi purtat ca şi aceia care sunt numai din sânge şi carne.
4. Ei, au fost creaţi pentru a muri.
5. Iată de ce le-am dat lor femei, în scopul de a convieţui cu ele pentru a procrea copii care să le păstreze rasa pe pământ.
6. Dar voi aţi fost creaţi ca spirite curate încă de la început voi aveţi o viaţă eternă, voi nu puteţi muri.
7. Şi de aceea Eu nu v-am dat vouă femei, pentru că fiind spirite curate voi trebuia să locuiţi în cer.
8. Şi acum uriaşii care sunt rezultatul târgului dintre spirit şi carne, se vor numi pe pământ spirite rele şi ele vor trăi pe pământ. Ei vor procrea la rândul lor spirite rele, pentru că ei ţin de cer cu o parte a firii lor pentru că îşi trag sămânţa din îngerii veghetori cei sfinţi. Ei vor deveni deci spirite rele pe pământ şi se vor numi spirite ale răului. Locuinţa spiritelor cereşti este cerul; iar pământul este locuinţa spiritelor pământeşti care sunt născute din pământ.
9. Spiritele uriaşilor vor fi ca norii care aduc peste pământ nenorociri de toate soiurile, ciume, războiul, foamea.
10. Şi doliul. Ele nu vor bea şi nu vor mânca, invizibile pentru toate privirile, ele se vor amesteca între bărbaţi şi femei, pentru că ele au primit viaţă în zilele de nimicire şi masacru.

Capitolul 15

1. După moartea uriaşilor, oriunde vor zbura sufletele lor, atunci când îşi vor abandona trupurile, carnea lor va trebui să piară înaintea judecăţii. Ea va fi nimicită până în ziua marelui sfârşit al Universului; atunci când îngerii veghetori şi nelegiuiţii vor fi distruşi pentru totdeauna.
2. Cât despre îngerii veghetori care te-au trimis să te rogi la mine pentru ei,
3. Le spun lor, acestor inteligenţe cereşti: Voi aţi avut cerul pentru a locui; tainele cele mai ascunse nu v-au fost arătate; cu toate acestea voi aţi cunoscut un secret al nedreptăţii.
4. Şi voi l-aţi dezvăluit femeilor care v-au mişcat inimile şi prin voi s-a înmulţit răul pe suprafaţa pământului.
5. Spune-le lor deci: Niciodată voi nu veţi obţine iertarea, niciodată nu veţi mai avea pace!

Capitolul 16

1. Apoi ei m-au ridicat într-un loc unde exista un foc mistuitor; şi unde după bunul lor plac, ei luau înfăţişarea unui om.
2. M-au condus pe un loc ridicat, pe un munte al cărui vârf se avânta către ceruri.
3. Şi eu am văzut izvorul fulgerelor şi tunetelor la marginile acestui loc, în colţul său cel mai adânc.
4. Apoi ei m-au dus în apropierea unei ape ţâşnitoare şi tot mai mult către apus, către focurile soarelui ce apune. Am ajuns la marginea unui râu de foc care curgea ca apa şi se vărsa în marea cea mare de la apus.
5. Am văzut toate marile fluvii şi am nimerit în mijlocul negrelor tenebre; în acest loc pe orice carne îl părăseşte; am văzut munţii de întuneric care se nasc iarna şi locurile în care apa se prăvale în propriile genuni.
6. Am văzut şi locul de vărsare al tuturor fluviilor din lume şi pe cel al genunii.

Capitolul

1. Am ajuns apoi la magazia tuturor vânturilor şi am văzut modul în care ele folosesc drept ornament pământul şi la păstrarea temeliilor pământului.
2. Am văzut piatra unghiulară care susţine pământul.
3. Am văzut şi cele patru vânturi care susţin pământul şi bolta cerească.
4. Am văzut vânturile care suflă în înaltul cerului;
5. Cele care se înalţă între cer şi pământ şi care formează stâlpii cerului.
6 Am văzut vânturile care fac să se rotească cerul şi care pun în mişcare pe orbitele lor soarele şi stelele, şi deasupra pământului, am văzut vântul care susţine norii.
7. Am văzut drumul îngerilor.
8. Am văzut la marginea pământului, bolta cerească sprijinindu-se de el. Atunci m-am întors spre miazăzi.
9. Acolo ard, noapte şi zi şase munţi de pietre preţioase, trei la partea de răsărit, trei la partea de miazăzi.
10. Cei dinspre răsărit erau făcuţi din pietre de diverse culori; perle şi antimoniu; cei dinspre miazăzi erau pietre roşii. Vârfurile lor se înălţau până la cer ca tronul lui Dumnezeu, care era din alabastru şi în partea de sus din safir. Am văzut şi focul dogoritor care ardea pe munţi.
11. Acolo, am mai văzut şi o regiune întinsă unde se adunau apele.
12. Am văzut şi izvoarele pământului, ascunse în coloanele luminate ale cerurilor.
13. Şi în aceste coloane ale cerului, eu am văzut focuri care izbucnesc fără număr, dar nici în sus nici în jos. Deasupra acestor izvoare, am văzut un loc care nu are nici boltă deasupra, nici pământ dedesubt, şi nu era nici pic de apa; şi nimic la dreapta nimic la stânga; un loc cu desăvârşire pustiu.
14. Şi acolo, am zărit şapte stele, strălucind ca munţii de foc, sau ca nişte spirite desăvârşite.
15. Atunci îngerul a spus: acest loc, va fi până la dispariţia cerului şi a pământului, închisoarea stelelor şi a armatelor cerului.
16. Aceste stele care se rotesc deasupra focului sunt acelea care au călcat porunca lui Dumnezeu, înainte de a-şi încheia încercările lor. Şi de aceea au fost încătuşate în acest loc, până când îşi vor ispăşi crimele lor în anul cel de taină.

Capitolul 18

1. Atunci Uriel strigă : Iată îngerii care au trăit cu femei, şi au fost destinaţi a fi conducători;
2. Cei care au dezonorat oamenii, înmulţind greşelile printre ei, punându-i să aducă jertfe demonilor precum lui Dumnezeu. Dar în ziua cea mare ei vor fi judecaţi şi vor pieri, şi femeile lor împreună cu ei, pentru că s-au lăsat ademenite fără să se opună.
3. Şi eu, Enoh, eu singur, am văzut sfârşitul tuturor acestor lucruri, şi nimănui nu i-a fost dat să vadă ce am văzut eu.

Capitolul 19

1. Iată numele îngerilor care veghează.
2. Uriel, unul dintre îngerii sfinţi, care comandă strigătele şi groaza.
3. Rafael, unul dintre îngerii sfinţi, care comandă asupra spiritelor omeneşti.
4. Raguel, unul dintre îngerii sfinţi, care pedepseşte lumea şi astrele.
5. Mihail, unul dîntre îngerii sfinţi care veghează la virtuţile oamenilor şi comandă neamurile.
6. Sarakiel, unul dintre îngerii sfinţi, care veghează asupra copiilor oamenilor care au greşit.
7. Gabriel, unul din îngerii sfinţi, care comandă peste Ikisat, peste paradis şi peste heruvimi.

Cartea lui Enoh - Versiunea etiopiană Awaken10

Cartea lui Enoh - Versiunea etiopiană Awaken10

Capitolul 20

1. Eu am făcut, în sfârşit un lung ocol pentru a sosi într-un loc unde nimic nu era întreg.
2. Eu nu am văzut acolo, nici lucrurile minunate arătate în cer, nici pământul cu minunăţiile sale; acolo nu era decât un pustiu singuratic şi îngrozitor.
3. Acolo am mai văzut şapte stele înlănţuite unele cu altele precum nişte munţi mari, precum nişte focuri mistuitoare. Şi am strigat când am văzut aceasta. Pentru ce crime sunt înlănţuite aceste stele; pentru ce au fost ele surghiunite în acest loc ? Atunci Uriel, unul dintre îngerii care era cu mine şi care mi-a fost însoţitor, mi-a răspuns: Enoh de ce o astfel de întrebare ? de ce această îngrijorare, această nelinişte ? Aceste stele au încălcat ordinele Domnului Prea-Înalt; şi pentru a-şi ispăşi crimele lor, ele au fost încătuşate în acest loc pentru un număr fără sfârşit de veacuri.
4. De aici am mers într-un alt loc al groazei.
5. Acolo am văzut lucrând un foc imens, dogoritor şi mistuitor, în mijlocul căruia exista o despicătură şi coloanele de foc se luptau între ele şi se înfundau în genuni. Mi-a fost peste putere să apreciez atât mărimea cât şi înălţimea lui; nu am putut cunoaşte nici originea sa. Şi am strigat încă o dată în faţa a ce am văzut: Ce loc teribil ! şi căt este de dificil să cercetezi aceste taine.
6. Uriel, unul dintre îngerii care era cu mine mi-a răspuns şi mi-a spus: Enoh, de ce această teamă, de ce această mirare, la vederea acestui loc teribil, la vederea acestui loc de suferinţă ? Aici este, adăugă el, închisoarea îngerilor; şi aici vor fi ei închişi pentru totdeauna!

Capitolul 21

1. De acolo, am plecat către celălalt loc, aşezat înspre apus, unde am văzut un munte mare şi înalt, o stâncă abruptă şi patru locuri de întâlnire încântătoare
2. În interior, acest loc era adânc, spaţios, lustruit şi egal, dar într-un întuneric deplin.
3. Atunci, Rafael, unul dintre îngerii sfinţi care mă însoţeau, mi-a spus: Iată locurile preafericite unde se adună spiritele, sufletele morţilor; acesta este locul unde se vor aduna toate sufletele copiilor oamenilor.
4. Aceştia vor rămâne în acest loc, până în ziua judecăţii, până la vremea care le-a fost hărăzită.
5. Însă mai este mult timp până în ziua marii judecăţi. Şi am văzut sufletele copiilor oamenilor care muriseră şi strigătul lor acuzator se ridica până la cer.
6. Atunci l-am întrebat pe Rafael, îngerul care mă însoţea şi i-am spus; A cui este această voce acuzatoare care urcă spre cer ?
7. El mi-a răspuns: Aceasta este vocea spiritului lui Abel, care a fost ucis de fratele său Cain, şi care îl va învinui până când neamul său va fi nimicit de pa faţa pământului.
8. Până când neamul său va fi şters din rândul oamenilor.
9. Atunci, l-am întrebat despre el, despre judecata de apoi şi i-am spus: De ce sunt unii despărţiţi de ceilalţi ? El mi-a răspuns: Sunt trei clase diferite pentru spiritele morţilor, trei clase diferite pentru spiritele drepţilor.
10. Aceste clase se despart printr-o prăpastie, printr-o apă şi printr-o lumină pe apă.
11. Păcătoşii sunt împărţiţi la fel; după moartea lor; ei sunt îngropaţi în pământ, dacă judecata nu i-a ajuns încă în viaţă.
12. Acesta este locul în care sunt închise sufletele lor, aici sunt lăsaţi pradă durerilor de neîndurat, pedeapsa celor care sunt condamnaţi pentru eternitate şi sufletele cărora vor fi osândite şi încătuşate pentru totdeauna.
13. Şi iată acestea există de la facerea lumii. Sufletele celor ce se plâng sunt separate de cele care veghează la nimicirea lor în ziua judecăţii.
14. Aşa arată locul destinat sufletelor oamenilor nedrepţi şi păcătoşi, sufletele acelora care au comis nedreptăţi şi care s-au amestecat în obştea nelegiuiţilor cu care se asemănau. Sufletele lor nu vor fi nimicite în ziua judecăţii; dar vor fi închise în acest loc, de unde nu vor mai scăpa niciodată. Atunci l-am lăudat pe Dumnezeu.
15. Şi am zis: Fii binecuvântat Doamne al meu, Domn al gloriei şi al dreptăţii, stăpânul suprem şi veşnic.

Capitolul 22

1. De acolo am plecat spre alt loc, în partea de apus, la marginile pământului.
2. Acolo am văzut un foc puternic şi o mişcare continuă, care se rotea şi noapte şi zi fără a se opri niciodată.
3. Şi l-am întrebat pe îngerul care mă însoţea, şi i-am spus lui: Ce este acela ? De ce această mişcare fără de răgaz ?
4. Atunci Raquel, unul dintre îngerii care mă însoţea mi-a răspuns:
5. Acest foc dogoritor, care se mişcă fără încetare spre apus, este focul care aprinde toţi aştrii cerului.

Capitolul 23

1. De acolo, am ajuns într-un alt loc şi am văzut un munte de foc arzând noapte şi zi. Când m-am apropiat, am zărit şapte munţi strălucitori, care erau separaţi unul de altul.
2. Pietrele din care erau formaţi, erau frumoase şi strălucitoare; ei sclipeau şi radiau, iar suprafaţa lor era lustruită. Erau trei către răsărit, cu atât mai de neclintit, cu cât erau aşezaţi unul peste celălalt; şi existau trei la miazăzi la fel de neclintiţi. Erau de asemenea, văi adânci, dar care erau separate unele de altele. În mijloc se ridica cel de al şaptelea munte. Şi toţi aceşti munţi apăreau de departe ca nişte tronuri majestoase. Şi ele erau acoperite de arbori frumoşi mirositori.
3. Printre aceşti arbori, exista unul cu un miros împrospătat fără încetare şi atât de suav încât nu mai exista altul nici în gradina Edenului care să răspândească un miros atât de încântător. Frunzele sale, florile sale, lemnul său nu se veştejeau niciodată şi fructele sale erau frumoase.
4. Fructele sale se asemănau cu fructele palmierului. În faţa acestei privelişti, am strigat: Iată un arbore demn de văzut; ce frunze frumoase, ce fructe gustoase ! Atunci Mihail, unul din îngerii sfinţi şi slăviţi care mă însoţeau şi care era conducătorul lor mi-a răspuns.
5. Enoh, de ce întrebi de parfumul acestui arbore ?
6. De ce eşti tu atât de dornic de a-l cunoaşte ?
7. Atunci eu, Enoh, i-am răspuns: Vreau să ştiu totul, dar în special totul cu privire la acest arbore.
8. Îngerul mi-a răspuns: Acest munte pe care îl vezi şi al cărui vârf ajunge la aceeaşi înălţime cu tronul Domnului, va fi locaşul unde se va odihni Domnul Sfinţeniei şi gloriei, Regele cel veşnic, atunci când va veni şi va coborî pentru a vizita pământul, în bunătatea Sa
9. Cât despre acest arbore cu mirosul său suav, al cărui parfum nu are nimic senzual, nimeni nu va putea să pună mâna pe el până în ziua judecăţii. Atunci când cei răi vor fi abandonaţi chinurilor veşnice, acest arbore va fi dat celor drepţi şi umili. Fructele sale vor fi păstrate pentru cei aleşi. Căci viaţa va fi răsădită într-un loc Sfânt către miazănoapte, către locuinţa Regelui veşnic.
10. Atunci ei se vor bucura şi se vor cutremura de fericire în Sfântul sfinţilor, un miros încântător le va pătrunde în oase şi ei vor avea, ca şi strămoşii tăi viaţă lungă pe pământ; şi această viaţă nu va fi tulburată nici de nenorociri, nici de suferinţe, nici de sărăcie.
11. Şi am binecuvântat pe Dumnezeul gloriei, Regele veşnic care a hărăzit acest arbore şi a avut bunăvoinţa de a-l destina sfinţilor.

Capitolul 24

1. De acolo am fost condus către mijlocul pământului şi am cuprins cu privirea un loc binecuvântat şi roditor unde arborilor le cresc fără încetare, ramuri verzi. Acolo am văzut încă un munte sacru şi dedesubt pe latura de răsărit, am văzut o apă care curgea către miazăzi. Am mai văzut către răsărit şi un alt munte, la fel de înalt, aşezat în mijlocul unor văi adânci, dar înguste.
2. Apa curgea către munte, pe partea sa de la apus: dedesubt se înălţa un alt munte.
3. Şi, la picioarele acestui munte se afla o vale îngustă şi în mijloc erau alte văi adânci şi stâncoase care se întindeau către cei trei munţi. Dar aceste văi, care erau adânci, dar înguste, mărgineau o stâncă uriaşă pe care era plantat un arbore. Şi cu uimire am admirat stânca şi văile.

Capitolul 25
1. Apoi am strigat: Ce înseamnă acest pământ binecuvântat, aceşti arbori înalţi şi această vale blestemată care le separă ?
2. Şi Uriel, unul dintre îngerii sfinţi care erau cu mine, mi-a răspuns: Această vale este blestemată pentru veşnicie. Aici vor fi adunaţi toţi cei care şi-au folosit limbile pentru a-l huli pe Dumnezeu, cei care au deschis gura pentru a blestema gloria Sa. Aici vor fi adunaţi şi aici le va fi locuinţa.
3. În ziua supremă a judecăţii, El va face din ei un mare exemplu de dreptate în ochii tuturor sfinţilor; căci aceştia vor obţine iertarea în faţa lui Dumnezeu, şi îl vor binecuvânta în toate zilele vieţii lor ca pe Domnul şi Regele lor.
4. Şi ei vor sărbători în ziua de temut a judecăţii datorită iertării pe care o vor obţine pentru ei. Atunci eu m-am întors fireşte către Dumnezeu şi am lăudat numele Său, măreţia şi gloria Sa.

Capitolul 26

1. De acolo, m-am îndreptat către părţile de răsărit, către un munte care se înaltă în mijlocul unui deşert şi căruia nu i-am putut zări decât faţa.
2. El era acoperit de arbori ieşiţi din seminţele despre care s-a vorbit şi o apa cobora de pe el.
3. Din acest loc ,o cădere de apă, alcătuită din altele nenumărate, se desprindea către apus şi către răsărit. Pe o latură creşteau arbori, pe cealaltă se vedeau apa şi roua.

Capitolul 27

1. Atunci am înaintat către o altă parte a deşertului, către răsăritul muntelui, de care m-am apropiat.
2. Acolo am observat arbori de soi, mai ales din cei care se fac arome cu mirosuri suave, tămâia smirna, toţi arborii deosebiţi unii de ceilalţi.
3. Şi mai era în acest loc, dominând toţi aceşti arbori, o înalţime către răsărit care nu era departe.

Capitolul 28
1. Am mai văzut încă un loc, cu văi prin care se rostogoleau ape care nu secau niciodată.
2. Am văzut un arbore falnic care avea un parfum egalând pe cel al arborilor de mastic.
3. Şi pe laturile acestei văi am observat cinamonul, cu un parfum delicat. Am mers apoi către răsărit.

Capitolul 29

1. Atunci am observat un alt munte, plin de arbori, de unde izvora o apă asemănătoare cu "neketra". Numele ei era Sarira şi Colbanen. Şi pe acest munte am văzut un altul pe care creşteau arbori de aloe.
2. Aceşti arbori erau încărcaţi ca migdalii şi groşi, iar fructele pe care le făceau aveau un parfum care depăşea orice alt miros cunoscut.

Cartea lui Enoh - Versiunea etiopiană Gods2010

Cartea lui Enoh - Versiunea etiopiană Gods2010

Capitolul 30

1. După aceea, m-am întors la partea de miazănoapte şi am văzut intrările pe sub munţi, şi am observat şapte munţi acoperiţi de lavandă fină, de arbori parfumaţi, de scorţişoară şi papirus.
2. Apoi am lăsat în urma mea culmile acestor munţi şi am înaintat către răsărit, trecând peste marea Eritreei. Şi când am fost dincolo de ea, m-am îndreptat dincolo de îngerul Zatael, şi am ajuns în grădina dreptăţii. Acolo, am văzut între altele, mulţi arbori înalţi şi acoperiţi de flori.
3. Parfumul lor era minunat, formele lor erau deosebite şi gingaşe. Era de asemenea acolo pomul înţelepciunii, fructele căruia deschideau mintea celui ce se hrănea cu ele.
4. El era asemănător cu un tamarin, şi fructele sale de o frumuseţe remarcabilă, semănau cu ciorchini de strugure, parfumul lor înmiresma locul de jur-împrejur. Şi am strigat: Ce arbore frumos! Ce spectacol minunat
5. Atunci îngerul Rafael, care era cu mine, mi-a răspuns: Acesta este pomul înţelepciunii, din care au mâncat stră-străbunicul tău şi stră-străbunica ta, aceste fructe le-au deschis ochii şi după ce au văzut că erau goi au fost izgoniţi din paradisul terestru.

Capitolul 31

1. După aceea, am înaintat către marginile pământului; acolo am văzut animale mari, cu înfăţişări diferite, păsări deosebite ca formă şi înfăţişare şi având glasuri diferite.
2. La răsărit de locul unde se găseau aceste animale, am zărit graniţele pământului şi locul unde cerul se sfârşea. Porţile cerului erau deschise şi am văzut ieşind din ele stelele. Atunci am socotit timpul la care au ieşit şi am notat exact numărul. Mi-am notat în acelaşi timp numele lor, drumul lor mereu reînnoit, încercările prin care trec, toate pe măsură ce Uriel, care era cu mine, mi le desluşea.
3. Deoarece el mi-a arătat totul şi despre toate mi-a dat cunoştinţă.
4. El mi-a făcut cunoscut numele lor, locul lor şi înrâuririle pe care le au.

Capitolul 32

1. Apoi m-au condus către miazănoapte, la marginile pământului.
2. Şi acolo la marginile lumii, am văzut o întinsă şi măreaţă minune.
3. Am văzut porţile cerului deschise, între ele trei fiind deosebite. Prin ele ieşeau vânturile de nord, părinţi ai frigului, grindinei, gheţii, roua şi ploii.
4. Pe una dintre aceste porţi, vânturile suflau uşor, dar celelalte două suflau cu violenţă şi suflul lor se răspândea pe pământ.

Capitolul 33

1. De acolo, am fost condus spre apus la marginile pământului.
2. Şi am văzut trei porţi, ca şi la miazănoapte. Şi aceste trei părţi aveau aceaşi măreţie.

Capitolul 34

1. După aceea, am fost condus spre miazăzi, la marginile pământului. Acolo existau de asemenea trei porţi, prin care ieşeau roua, ploaia şi vântul.
2. Apoi m-am dus către răsărit, la marginile pământului, unde am văzut trei porţi ale cerului întoarse către răsărit şi a căror deschidere era mai mica. Prin aceste porţi ieşeau stelele cerului, care îşi urmau drumul lor neabătut către apus; şi acest drum strălucitor o fost vizibil în toate timpurile.
3. Când le-am văzut, mi-am ridicat vocea şi am lăudat pe Domnul care a făcut aceste corpuri luminoase şi strălucitoare, pentru a arăta inteligenţele îngerilor şi oamenilor, măreţia lucrărilor Sale; pentru ca ei să sărbătorească şi unii şi alţii, minunăţiile puterii Sale, pentru ca ei să glorifice lucrările divine ale mâinilor Sale, şi pentru ca ei să Îl laude în vecii vecilor.

Capitolul 34

1. Iată o altă viziune, a doua viziune a înţeleptului, viziunea avută de Enoh fiul lui Iared, fiul lui Mahalaeel, fiul lui Cainah, fiul lui Enos, fiul lui Seth, fiul lui Adam. Aici este începutul acestei înţelepciuni, care mi s-a dat să o desluşesc şi să o fac iubită de cei care locuiesc pe pământ. Ascultaţi deci şi înţelegeţi lucrurile sfinte pe care am venit să vi le dezvălui în prezenţa lui Dumnezeu. Cei care au trăit înaintea noastră au văzut în oficierea cuvântului o datorie pentru ei.
2. Iar noi care am venit după ei, nu am pus nici o piedică propovăduirii înţelepciunii; dar niciodată în această zi, nu i-sa dat unei persoane ceea ce mi s-a dat mie, înţelepciunea pe potriva înţelegerii mele şi pe măsura bunului plac al lui Dumnezeu. Ceea ce am primit de la El este într-adevăr o fărâmă din viaţa eternă.
3.Această învăţătură a fost înfăţişată în 103 parabole, pe care mi-am făcut datoria să le vestesc locuitorilor acestei lumi.

Capitolul 35

1. Prima parabolă. Când adunarea celor drepţi îşi va arăta puterea pe pământ, păcătoşi vor putea fi pedepsiţi şi îşi vor primi răsplata cuvenita pentru fărădelegile lor, în faţa tuturor.
2. Când dreptatea se va manifesta înaintea celor drepţi; fie ca lucrările lor să fie măsurate de Domnul spiritelor şi meritele lor să primească recompensa promisă; când lumina celor drepţi şi a celor aleşi care trăiesc pe pământ va străluci de-a străfulgerare nemuritoare, în acel moment, care va fi locuinţa celor păcătoşi ? Unde va fi locul de odihna al celui care l-a respins pe Dumnezeu ? Oh! ar fi fost mai bine pentru el dacă n-ar fi existat niciodată!
3. Când vor fi revelate tainele gândite de cei drepţi, păcătoşii vor suferi o judecată severă şi nelegiuiţii vor fi chinuiţi în faţa lor.
4. Din acel moment, stăpânii pământului vor înceta de a mai avea putere şi autoritate. Ei nu vor fi în stare să privească sfinţii în faţa; căci lumina celor drepţi şi aleşi nu poate fi asemuită decât cu cea a Domnului spiritelor.
5. Cu toate acestea puternicii lumii nu vor fi nimiciţi, ci ei vor fi predaţi în mâinile celor drepţi şi sfinţi.
6. Şi după aceasta nu va mai fi milă pentru ei din partea Domnului, căci odată cu viaţa, va fi trecut şi timpul iertării.

Capitolul 36

1. În acele zile, rasa Sfântă şi binecuvântată, va coborî din înălţimea cerului şi generaţia sa va trăi laolaltă cu fii oamenilor, Enoh a primit cărţile de revoltă şi furie, cărţile de frământare şi agitaţie.
2. Ei nu vor căpăta niciodată iertare spune Domnul spiritelor.
3. Atunci un nor gros m-a ridicat şi vântul m-a înălţat deasupra pământului şi m-a dus la marginile cerului.
4. Acolo am avut o altă viziune. Am văzut locuinţa şi locul de odihna al sfinţilor. Acolo erau rugăciuni, plângeri ale copiilor oamenilor. Dreptatea curgea în faţa lor ca o apă curată şi iertarea se răspândea pe pământ ca o rouă preţioasă. Şi astfel este fiinţarea lor pentru totdeauna.
5. În acest timp ochii mei nu se mai săturau privind lăcaşurile aleşilor şi locul adevărului, al credinţei şi al dreptăţii.
6. Numărul sfinţilor şi aleşilor lui Dumnezeu va fi fără sfârşit în toate secolele.
7. Eu am văzut locuinţa lor aşezată sub protecţia Domnului spiritelor. Toţi sfinţii, toţi aleşii cântau în faţa Lui, strălucind ca focul; gurile lor erau pline de laude pentru Dumnezeu şi buzele lor se deschideau pentru a glorifica numele Domnului spiritelor. Dreptatea era la loc de cinste în faţa Lui.
8. Acolo mi-am dorit să rămân, acolo sufletul meu suspina după aceste lăcaşuri. Acolo era partea mea de moştenire, de la începutul lumii, căci aceasta era asupra mea voinţa Domnului spiritelor.
9. În acest timp eu preamăream şi proslăveam numele lui Dumnezeu, prin binecuvântări şi laude. Căci aceasta este spre mulţumirea Domnului spiritelor.
10. Mult timp ochii mei au contemplat aceste bogate locuinţe şi L-am lăudat pe Dumnezeu zicând: Binecuvântat să fie El, binecuvântat pentru totdeauna! De la începuturi, dinainte de facerea lumii şi până la sfârşitul veacurilor.
11. Ce este această lume? Da, toate generaţiile au datoria să Te binecuvinteze, toţi aceia care nu au adormit în pulberea pământului, ci care admiră gloria Ta, care Te sărbătoresc, Te preamăresc şi Te binecuvintează zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul spiritelor, care a umplut cu imensitatea Sa întreaga lume a inteligenţelor.
12. Acolo, ochii mei au contemplat pe toţi aceia care nu au adormit în faţa Lui, care L-au glorificat zicând: Binecuvântat să fi Tu, binecuvântat să fie numele Domnului pentru totdeauna! Şi faţa mea s-a schimbat pe neaşteptate, încât nu am mai putut vedea.

Capitolul 37

1. După aceasta am văzut mii de mii, miriade de miriade şi un număr nesfârşit de oameni care stăteau drepţi în faţa lui Dumnezeu.
2. Sub cele patru aripi ale Domnului spiritelor, pe cele patru părţi, am văzut şi alţii în afară de primii care stăteau în faţa Lui. Am învăţat în acest timp numele lor, pentru ca îngerii care erau cu mine mi le-au lămurit dezvăluindu-mi toate tainele.
3. Atunci am auzit vocea acelora care erau în cele patru laturi; ei preamăreau pe Domnul în toată gloria Sa.
4. Prima voce preamărea pe Domnul spiritelor în toate veacurile.
5. A doua voce, pe care am auzit-o preamărea pe Cel ales şi pe aleşii care se frământau pentru Domnul spiritelor.
6. A treia voce pe care am auzit-o se ruga şi implora pentru cei ce sunt pe pământ şi care Îl chemau pe Domnul spiritelor.
7. A patra voce, pe care am auzit-o respingea îngerii necredincioşi şi îi oprea să se arate în faţa Domnului spiritelor, pentru ca ei să nu stârnească acuzaţii împotriva locuitorilor pământului.
8. După acestea i-am cerut îngerului păcii care era cu mine, să î-mi desluşească toate aceste taine. I-am zis lui: Cine sunt cei pe care i-am văzut pe cele patru laturi în jurul Domnului şi cărora le-am auzit şi le-am scris vorbele? El mi-a răspuns: Mai întâi este Sfântul Mihail, îngerul cel milostiv şi răbdător.
9. Apoi este Sfântul Rafael, îngerul care veghează asupra durerilor şi a vătămărilor oamenilor. Vine apoi Gabriel, care veghează pe toţi cei puternici. În sfârşit este Phanuel, care veghează căinţa şi speranţa celor care îşi doresc să moştenească viaţă veşnică. Aceştia sunt cei patru îngeri ai lui Dumnezeu Prea-Înalt. Ale lor sunt cele patru voci pe care le-ai auzit,

Capitolul 38

1. Mai apoi, am văzut tainele cerului şi ale raiului cu toate părţile lor, şi tainele faptelor oamenilor fiecare după importanţa şi valoarea lor. Am scrutat lăcaşurile celor aleşi, locurile de şedere ale sfinţilor. Acolo de asemenea, ochii mei au văzut toţi păcătoşii care aurespins şi tăgăduit pe Domnul gloriei şi care au fost la rândul lor respinşi. Căci pedeapsa pentru crimele lor n-a fost încă pronunţată de Domnul spiritelor.
2. Tot acolo, au mai observat ochii mei, tainele trăsnetelor şi tunetelor, tainele vânturilor, şi cum se împart ele atunci când suflă peste pământ; tainele vânturilor, a picăturilor de rouă şi a norilor. Am văzut locul lor de origine, locul de unde se slobozesc pentru a merge să se sature cu pulberea pământului.
3. Acolo am văzut cămările de unde ies vânturile înainte de a se separa; comorile grindinei, comorile zăpezii, comorile norilor şi chiar acel nor gros care înaintea facerii lumii, plutise peste faţa pământului.
4. Am văzut în acelaşi timp comorile Lunii locul în care se nasc fazele sale, începutul lor, reîntoarcerea lor glorioasă, strălucirea lor când mai mare când mai mică, creşterea lor firească, legăturile dintre ele, supunerea lor şi ascultarea lor după mersul Soarelui, după porunca Domnului spiritelor. Oh! Numele Sau fie lăudat în veacul veacurilor!
5. După aceea au fost împlinite cărările lunii, atât partea sa ascunsă cât şi partea sa vizibilă, mergând pe cărările sale cele de zi şi cele de noapte, fiecare dintre acestea întorcându-şi privirile către Domnul spiritelor, glorificându-L şi lăudându-L fără întrerupere, cu atât mai mult cu cât laudele se fac în timpul rezervat odihnei, căci la lumina soarelui acestea se schimbau adesea, când în binecuvântare, când în blesteme.
6. Lumina lunii este pentru cei aleşi, precum întunericul pentru cei păcătoşi; aceasta este voinţa lui Dumnezeu, care a deosebit lumina de întuneric, cum a deosebit şi spiritele oamenilor, întărind pe cele ale drepţilor prin dreptatea Sa.
7. Şi nici un înger nu va trece înaintea sa caci nici unul dintre ei nu a primit aceasta putere. Cât despre Domnul din înaltul tronului Său, El vede toate creaturile Sale şi este singur stăpân în judecata lor.

Capitolul 39

1. Înţelepciunea nu a putut găsi pe pământ nici un lăcaş unde să îşi aşeze capul şi pentru aceasta s-a mutat in cer.
2. Înţelepciunea a coborât din cer pentru a locui cu copiii oamenilor, dar ea nu a putut găsi o locuinţă. Atunci înţelepciunea s-a întors în locuinţa sa dumnezeiască printre îngerii cei sfinţi. După retragerea sa, s-a ivit nedreptatea şi ea a gasit locuinţă şi a fost primită de copiii oamenilor, la fel cum este ploaia primită de deşert şi roaua primită de un teren uscat.

Cartea lui Enoh - Versiunea etiopiană God-an10

Cartea lui Enoh - Versiunea etiopiană God-an10

Capitolul 40
1. Am văzut o altă splendoare şi stelele cerului. Am cunoscut că toate erau chemate pe numele lor şi că ele răspundeau la chemarea Lui. Am văzut cine le punea în balanţa judecăţii, după lumina lor, după mărimea drumurilor pe care ele le străbăteau şi după ziua în care ele trebuiau să apară sau să dispară. Splendoarea aduce splendoarea şi mişcările lor se potrivesc celor ale îngerilor şi credincioşilor.
2. Atunci l-am rugat pe îngerul care era cu mine şi care mi-a lămurit aceste mistere şi l-am întrebat care este numele lor. El mi-a răspuns: Domnul spiritelor te-a făcut să ai o
viziune. Acestea sunt numele celor drepţi, care sunt pe pământ şi care cred în numele Domnului spiritelor în toate veacurile.

Capitolul 41

Am mai văzut şi o altă apariţie deosebită prin splendoarea sa; din ea izvorau stele şi deveneau strălucitoare şi totuşi nu se împrăştia deloc.

Capitolul 42

1. A doua parabolă, care se adresează acelora care nu recunosc numele şi locuinţa îngerilor şi pe Domnul spiritelor.
2. Ei nu vor putea urca la cer; ei nu vor putea coborî pe pământ. Iată care va fi soarta păcătoşilor care reneagă numele Domnului spiritelor; ei vor fi păstraţi pentru ziua pedepsei şi a răzbunării.
3. În această zi Alesul se va afla pe un tron al gloriei. El va hotărî soarta lor, şi întărind prin prezenţa Sa spiritele celor sfinţi, El va hărăzi câte o locuinţă tuturor acelora care şi-au pus încrederea şi iubirea lor în numele Sau Sfânt şi glorios.
4. În acea zi, Eu îmi voi aşeza Alesul în mijlocul lor, şi voi schimba faţa cerului, şi o voi acoperi de lumină pentru totdeauna.
5. Şi voi schimba şi faţa pământului, o voi binecuvânta în acelaşi fel, precum pe toţi aceia pe care i-am ales şi pe care îi voi face să locuiască pe pământ, dar pentru aceia care au făcut nedreptăţi nu vor mai exista locuinţe, caci eu i-am văzut şi i-am însemnat. Dar pe cei drepţi îi voi sătura cu pacea Mea şi îi voi aşeza înaintea feţei Mele; păcătoşii vor fi condamnaţi pentru totdeauna, ei vor fi şterşi de pe faţa pământului.

Capitolul 43

1. Acolo l-am văzut pe Cel Bătrân de zile, al cărui cap era ca lâna albă şi cu El erau şi alţii care aveau feţe omeneşti. Faţa lui era plină de bunătate, ca cele ale îngerilor sfinţi.
2. Atunci l-am întrebat pe unul dintre îngerii care erau cu mine şi care mi-a lămurit toate tainele despre Fiul Omului. Eu l-am întrebat cine era, de unde venea şi de ce îl însoţea pe Cel Bătrân de zile. El mi-a răspuns cu aceste cuvinte: " Acesta este Fiul Omului , la care trimit toate justiţiile, cu care ei locuiesc şi care ţine în mână cheia tuturor comorilor ascunse; căci Domnul spiritelor L-a ales şi i-a hărăzit o strălucire mai presus de toate creaturile".
3. Acest Fiu al omului pe care tu l-ai văzut, va smulge regii şi stăpânitorii din paturile lor pline de desfătări, îi va scoate de pe pământurile lor neclintite, va pune frână stăpânirii lor, va sparge dinţii păcătoşilor.
4. El va alunga regii de pe tronul lor şi din regatele lor, pentru că au refuzat să Îl onoreze, Să-i ridice osanale şi să se umilească în faţa Aceluia căruia i-au fost date toate regatele. El va semăna tulburare în rasa celor puternici; îi va sili să se plece în faţa Lui. Întunericul va deveni locuinţa lor şi viermii le vor ţine tovărăşie în paturile lor; nici o
speranţă pentru ei să iasă din acest loc dezgustător căci ei nu au chemat numele Domnului spiritelor.
5. Ei vor dispreţui astrele cerului, şi vor ridica mâinile împotriva Atotputernicului; gândurile lor întoarse doar către pământ, pe care vor dori să şi-l facă locuinţa lor veşnica; şi lucrările lor nu vor fi decât nelegiuiri. Ei îşi vor pune bucuriile lor în averile lor şi încrederea în idoli fabricaţi de propriile lor mâini. Ei vor refuza să ÎL cheme pe Dumnezeul spiritelor; ei ÎL vor izgoni din templele Sale.
6. Ca şi pe credincioşii care vor fi prigoniţi pentru numele Domnului spiritelor.

Capitolul 44

1. În ziua aceea, rugăciunile sfinţilor vor urca de la pământ până la piciorul tronului Domnului spiritelor.
2. În ziua aceea, sfinţii care locuiau sub ceruri se vor aduna şi intr-o voce vor ruga, vor implora, vor celebra, vor lăuda, vor glorifica numele Domnului spiritelor, în numele sângelui celor drepţi, vărsat pentru El; şi aceste rugăciuni ale drepţilor se vor ridica neîntrerupt către tronul Domnului spiritelor, pentru ca El să facă în sfârşit dreptate şi pentru ca răbdarea Sa faţă de cei răi să nu ţină la nesfârşit.
3. În acest timp, L-am văzut pe Cel Bătrân de zile, aşezat pe tronul gloriei Sale. Cartea vieţii era deschisă în faţa Lui şi toţi stăpânii cerului stăteau în picioare în faţa Lui şi în jurul Lui.
4. Atunci inimile sfinţilor au fost inundate de bucurie pentru că timpul judecăţii a sosit, pentru că rugăminţile sfinţilor au fost auzite şi pentru că sângele credincioşilor avea să fie preţuit de către Domnul spiritelor.

Capitolul 45

1.În acest timp am zărit izvorul dreptăţii, care nu seacă niciodată şi de unde se răspândesc o mulţime de râuleţe, care sunt râuleţele înţelepciunii. Acesta este locul în care veneau să bea toţi cei însetaţi şi astfel se încărcau de îndată cu înţelepciune şi îşi făceau casa lor alături de cei drepţi, cei aleşi şi cei sfinţi.
2. Şi la acea oră Fiul omului a fost chemat în faţa Domnului spiritelor şi numele Său în faţa Celui bătrân de zile.
3. Şi înainte de facerea soarelui şi a astrelor, înainte ca stelele să fi fost aşezate pe bolta cerească, a fost chemat numele Fiului de om în faţa Domnului spiritelor. El va fi bastonul celor drepţi şi sfinţi, ei se vor sprijinii de El şi astfel nu vor putea fi clintiţi; El va fi lumina neamurilor.
4. El va fi speranţa pentru cei a căror inimă este cuprinsă de nelinişte. Toţi cei care locuiesc pe pământ se vor închina în faţa Lui şi ÎL vor adora; ei ÎL vor sărbători, ÎL vor lăuda, ei vor cânta laude Domnului spiritelor.
5. Astfel Alesul şi Misteriosul a fost creat, înainte de facerea lumii şi fiinţa Sa nu va avea sfârşit.
6. El a fost prezent şi a arătat sfinţilor şi dreptcredincioşilor înţelepciunea Domnului spiritelor; căci El este Cel care a păstrat partea lor de moştenire. Căci ei au urât şi au alungat departe de ei lumea cea nelegiuită, au urât lucrările şi drumurile acesteia şi n-au vrut să cheme decât numele Domnului spiritelor.
7. Astfel, prin acest nume vor fi ei mântuiţi şi voinţa Sa va fi viaţă lor. În ziua aceea, regii şi puternicii de pe pământ, cei care au cucerit lumea prin forţa braţelor lor, vor fi umiliţi.
8. Căci în acea zi de teamă şi frământare, sufletele lor nu vor putea fi salvate, dar ei se vor supune acelora pe care Eu i-am ales.
9. Eu mă voi lepăda de ei cum se leapădă paiele în foc, cum se separă plumbul de apa. Ei vor arde în faţa celor drepţi, se vor îneca sub ochii sfinţilor, şi nu va fi găsită nici măcar a zecea parte din ei.
10. Dar în ziua frământării lor, pacea se va instala pe pământ.
11. Ei vor cădea în prezenţa Sa şi nu îşi vor mai reveni; şi nu va fi nimeni să îi poată smulge din mâinile Sale şi să îi poată apăra căci ei au respins pe Domnul spiritelor şi pe al Său Mesia. Fie numele Domnului spiritelor binecuvântat.

Capitolul 46

1. Înţelepciunea curge ca apa şi gloria Sa este de nesecat în vecii vecilor căci ea este puterea în toate tainele dreptăţii.
2. Dar nelegiuirea trece ca o umbră, pentru că ea nu îşi poate găsi lăcaş, căci Alesul se ţine drept în faţa Domnului spiritelor şi gloria Sa va dura în veacul veacurilor şi puterea Sa este veşnica.
3. Cu El locuieşte spiritul înţelepciunii şi al inteligenţei, spiritul cunoaşterii şi puterii, spiritele celor adormiţi în dreptate: El judecă şi deosebeşte lucrurile cele mai ascunse. 4. Nimeni nu poate pronunţa un singur cuvânt în faţa Lui; întrucât Alesul este în faţa Domnului spiritelor după bunul său plac.

Capitolul 47

1. În acele zile, va fi vremea celor sfinţi şi aleşi. Lumina zilei va sălăşui în ei şi splendoarea şi gloria îi va lumina.
2. În zilele de frământări, toate relele vor cădea asupra păcătoşilor, iar cei drepţi vor triumfa în numele Domnului spiritelor.
3. Ceilalţi vor înţelege în sfârşit ca a venit vremea căinţei şi că trebuie să înceteze lucrările cele rele ale mâinilor lor; ei vor înţelege că nu se pot aştepta la laude în faţa Domnului spiritelor, dar că ei mai pot fi încă mântuiţi prin numele Său. Domnul spiritelor va coborî mila Sa asupra lor, căci mare este iertarea Sa şi dreptate este în judecăţile Sale, şi el nu poate fi nedrept. De asemeni, cine nu se va putea căi, va pieri.
4. Nu, ei nu se vor mai putea aştepta la iertare din partea Mea, zice Domnul.

Capitolul 48

1. În acele zile, pământul va înapoia din sânul său, şi iadul din al său cele ce au primit, şi genunile îşi vor înapoia datoria.
2. El va separa drepţii şi sfinţii de cei răi căci acestea vor fi pentru cei dintâi zile ale iertării şi salvării.
3. În acele zile Alesul îşi va ocupa locul pe tronul Său şi toate tainele înţelepciunii şi inteligenţei vor izvorî din gura Sa; căci Domnul spiritelor i-a dat Lui o glorie veşnică.
4. În acele zile munţii se vor cutremura ca berbecii şi colinele vor sălta ca nişte miei sătui de lapte şi cei drepţi vor fi ca îngerii în cer.
5. Feţele lor vor străluci de o veselie fermecătoare; căci în acele zile, Alesul va fi glorificat. Pământul se va cutremura de fericire, cei drepţi îl vor locui şi cei aleşi îl vor călca cu picioarele lor nevinovate.

Capitolul 49

1. După acest timp, în chiar locul unde am văzut aceste mistere, am fost ridicat de un vârtej şi dus către apus.
2. Acolo ochii mei au zărit tainele cerului şi cele ale pământului; un munte de fier, un munte de bronz, un munte de argint, un munte de aur, un munte de metal lichid şi în fine un munte de plumb.
3. Şi l-am întrebat pe îngerul care era cu mine şi i-am spus: Ce sunt aceste lucruri pe care le-am zărit?
4. Şi îngerul mi-a răspuns: Toate aceste lucruri pe care tu le-ai văzut, privesc imperiul lui Mesia şi sunt simbolul domniei Sale şi a puterii Sale pe pământ.
5. Şi acest înger al păcii mi-a răspuns în continuare: Ai răbdare încă puţin timp şi tu vei vedea şi ţi se vor arăta toate lucrurile pe care le-a hotărât înţelepciunea Domnului spiritelor. Aceşti munţi pe care tu i-ai văzut şi care sunt unul de bronz, altul de fier, al treilea de argint, al patrulea de aur, al cincilea din metal lichid şi în sfârşit al şaselea de plumb; toţi aceşti munţi, îţi spun, vor fi în faţa Alesului, ca o prăjitură cu miere în faţa unui cuptor dogoritor sau ca apa care curge din înălţimea unui munte; ei se vor prăvăli la picioarele Sale.
6. În acele zile, oamenii nu îşi vor găsi salvarea nici în aur, nici în argint.
7. Ei nu vor putea nici să fugă nici să se apere.
8. Atunci nu vor mai fi arme de făcut din bronz, nici platoşe care să le apere pieptul.
9. Fierul va fi inutil; el însuşi nu va mai servi la nimic care să nu ruginească ori să se strice, şi plumbul nu va mai fi căutat.
10. Totul va fi aruncat, totul va fi şters de pe faţa pământului, când Alesul va apare în prezenţa Domnului spiritelor.

Scris de **OpHaNiM** 25/1/2012, 08:06

Capitolul 50
1. Atunci, ochii mei au zărit o vale adâncă a cărei intrare era largă şi încăpătoare.
2. Toţi acei care locuiesc pe pământ, în mare şi pe insule, îşi vor aduce aici tributurile lor, darurile lor şi totuşi nimic nu îi va umple adâncurile. Mâinile lor vor face nelegiuiri.
Tot ce munca nobilă a drepţilor va fi făcut, păcătoşii vor devora în mod ruşinos. Dar ei vor pieri din faţa Domnului spiritelor şi chiar de pe faţa pământului. Pe când cei drepţi, ei se vor ridica şi vor trăi în vecii vecilor.
3. Am văzut îngeri ai pedepselor care sălăşuiesc aici şi pregătesc uneltele lui Satan.
4. Atunci m-am adresat îngerului păcii, care era cu mine, şi l-am întrebat pentru cine sunt aceste unelte?
5. El mi-a răspuns: Ele sunt pregătite pentru regii şi puternicii pământului; prin aceasta va trebui ca ei să piară.
6. După aceea va apărea un templu preamărit în care aleşii şi drepţii se vor uni pentru a nu mai fi niciodată despărţiţi., prin virtutea numelui Domnului spiritelor.
7. Aceşti munţi nu vor mai dăinui în prezenţa Sa, nici pământul şi nici colinele; ci ele se vor surpa în faţa Lui, precum nişte izvoare de apa vie. Drepţii vor fi atunci eliberaţi de prigoana păcătoşilor.

Capitolul 51

1. Atunci am văzut o altă parte a pământului, spre care m-am întors; şi am zărit o vale adânca plina de foc.
2. În această vale erau conduşi regii şi stăpânii.
3. Acolo, ochii mei au văzut unelte de caznă şi lanţuri dintr-un fier lipsit de greutate.
4. Atunci l-am întrebat pe îngerul păcii care era cu mine şi i-am spus lui: Pentru cine sunt păstrate aceste lanţuri şi aceste unelte de schingiuire?
5. El mi-a răspuns: Toate aceste cazne sunt pregătite pentru armata lui Azazyel; acesta este locul în care oştenii săi nelegiuiţi vor fi aruncaţi pe pietre ascuţite; aşa a vrut Domnul oştirilor.
6. Cât priveşte pe Mihail, Gabriel, Rafael, Phanuel , ei vor fi recunoscuţi în acea zi; şi ei vor primi însărcinarea de a arunca în cuptorul dogoritor îngerii răzvrătiţi; astfel va fi răzbunat Domnul spiritelor; în acest fel vor fi pedepsite crimele lor; căci ei s-au făcut uneltele şi servitorii lui Satan; ei au fost ademenitorii celor care au locuit pe pământ.
7. În acea zi, Dumnezeu va da semnalul caznelor; cămările apelor care sunt pe cer se vor deschide, ca şi izvoarele care sunt sub cer şi sub pământ.
8. Toate apele, atât cele de sus cât şi cele de jos se vor amesteca.
9. Apa de sus va îndeplini rolul bărbatului.
10. Apa de jos cea a femeii; toţi aceia care locuiesc pe pământ, toţi aceia care locuiesc sub hotarele cerului, toţi, spun eu, vor fi nimiciţi.
11. Ei vor înţelege, prin mărimea pedepsei, mărimea nelegiuirii lor şi ei vor pieri.

Capitolul 52

1. Şi apoi Cel Bătrân de zile s-a căit şi a spus: Este fără rost că am distrus pe toţi locuitorii pământului.
2. Şi El a făcut legământ pe marele Sau nume zicând: Nu, eu nu mă voi mai purta aşa cu locuitorii pământului.
3. Ci eu voi aşeza un semn pe cer, şi el va fi o mărturie între ei şi mine, pentru veşnicie, pentru toate timpurile cât vor mai dura cerul şi pământul.
4. Mai mult, iată ce am hotărât: dacă îi voi mai prinde păcătuind, mă voi servi de îngeri ca de nişte unelte ale răzbunării, în ziua de durere şi de tulburare şi mânia mea va apăsa greu asupra lor, a spus Domnul spiritelor.
5. O! regi, O! puternici ai cestei lumi, voi veţi vedea pe Alesul meu aşezat pe tronul gloriei mele; El îl va judeca pe Azazyel, pe toţi părtaşii şi toată ceata lui în numele Domnului spiritelor.
6. Acolo am văzut cetele îngerilor în mijlocul caznelor închişi în capcane de fier şi de bronz. Atunci am întrebat pe îngerul păcii care era cu mine: către cine merg toţi aceşti prizonieri?
7. El mi-a spus: Către aleşii lor şi copiii lor prea iubiţi, pentru ca ei să fie cu toţii aruncaţi în adâncurile văii.
8. Şi această vale va fi plină de aleşii lor şi de iubiţii lor, ale căror zile s-au terminat, fără îndoială, dar ale căror zile de ispăşire nu vor avea niciodată sfârşit.
9. Atunci prinţii se vor aduna şi vor unelti împreună. Principii de la răsărit dintre părţi şi mezi îşi vor alunga regii, stăpâniţi de gânduri tulburi şi de greşeli. Ei îi vor răsturna de pe tronurile lor, sărind ca leii din bârlogul lor şi ca lupii înfometaţi în mijlocul turmei.
10. Ei se vor năpusti şi vor călca sub paşii lor pământul aleşilor lor. Pământul aleşilor lor se va întinde în faţa lor; cuibul, calea şi oraşul înţeleptului Meu va opri caii lor. Ei se vor ridica pentru a se nimici unul pe celălalt ; dreapta lor va căpăta putere şi nici un om nu va mai recunoaşte pe fratele său sau pe prietenul său.
11. Nici pe tatăl său, nici pe mama sa, până când numărul morţilor va fi împlinit prin moartea lor şi pedeapsa lor. Şi aşa se va face dreptate.
12. În acele zile, genunea îşi va deschide gura sa mistuitoare, şi va înghiţi păcătoşii, care vor dispărea astfel din ţara celor aleşi.

Capitolul 53
1. După aceea, am văzut o altă mulţime de care de luptă şi aceste care erau pline de război.
2. Aplecaţi în bătălia vânturilor, ei veneau dinspre răsărit, apus şi miazăzi.
3. Se auzea de departe zgomotul carelor lor în învolburare.
4. Şi acest zgomot era aşa de mare, încât sfinţii l-au auzit din cer; coloanele şi temeliile Pământului s-au zguduit şi zgomotul a răsunat în acelaşi timp, din marginile pământului şi până la acelea ale cerului.
5. Atunci toţi s-au închinat şi l-au venerat pe Domnul spiritelor.
6. Aşa se sfârşeşte a doua parabolă.

Capitolul 54

1. Atunci am început să făuresc a treia parabolă despre cei drepţi şi cei aleşi.
2. Fiţi binecuvântaţi cei drepţi şi cei aleşi, căci destinul vostru este glorios.
3. Drepţi vor sta în lumina soarelui, şi aleşii în lumina vieţii veşnice, a acelei vieţi în care zilele nu cunosc scădere; zilele sfinţilor nu vor putea fi numărate; ei au cercetat lumina, ei au găsit dreptatea Domnului spiritelor.
4. Pacea fie deci sfinţilor prin Domnul lumii.
5. Din acel moment, se va spune că drepţii caută în cer tainele dreptăţii şi partea din moştenirea care le-a fost promisă prin credinţă. Caci ei s-au ridicat precum soarele peste pământ şi întunericul a dispărut. Acolo, va fi lumină fără sfârşit şi zile nenumărate. Întunericul se va împrăştia şi lumina va spori în faţa Domnului spiritelor; lumina dreptăţii va străluci peste ei cu o măreţie fără asemănare.

Capitolul 55

1. În acele zile, ochii mei au luat seama la tainele fulgerelor şi tunetelor şi la rostul lor.
2. Ele strălucesc când pentru a binecuvânta, când pentru a blestema, urmând voinţa Domnului Spiritelor.
3. Am înţeles de asemenea, secretele tunetelor, când tuna din cer şi răsuna pe pământ.
4. Am mai văzut locuinţele de pe pământ. În ceea ce priveşte tunetele, chiar dacă uneori bubuie pentru a anunţa pacea şi pentru a binecuvânta, el bubuie adesea şi pentru a anunţa nenorocirea urmând voinţa Domnului spiritelor.
5. După aceea am înţeles toate secretele trăsnetelor şi fulgerelor. Şi unul şi altul anunţă lumii binecuvântarea şi rodnicia.

Capitolul 56

1. În a paisprezecea zi din cea de a şaptea lună a celui de-al cincisutelea an al lui Enoh, am trăit în această parabolă că cerul cerurilor a fost zguduit şi că stăpânii prea înalţi şi mii de mii şi miliarde de miliarde de îngeri erau într-o stare de mare frământare. Şi privind, l-am văzut pe Cel Bătrân de zile, aşezat pe tronul său de glorie şi înconjurat de îngeri şi de sfinţi. Am fost prins de o mare spaimă, şi ca lovit de neputinţă, picioarele mi s-au muiat şi am căzut prosternat cu faţa la pământ. Atunci îngerul Mihail, unul din îngerii sfinţi, a fost trimis pentru a mă ridica.
2. Şi când am fost pe picioare, mi-am recăpătat simţurile pe care le pierdusem, neputând suporta această viziune mult prea straşnică pentru nevolnicia mea, şi această frământare şi tresărire a cerului.
3. Atunci Sfântul Mihail mi-a zis: De ce te tulburi de această viziune?
4. Până astăzi, a fost timpul îndurării Sale şi El a fost milostiv şi răbdător faţă de locuitorii pământului.
5. Dar când vor veni ziua şi puterile, pedeapsa şi judecata pe care Domnul spiritelor a pregătit-o pentru aceia care se înclină în faţa judecăţii drepte, ca şi pentru aceia care tăgăduiesc judecata dreaptă şi pentru aceia care iau în deşert numele Lui.
6. Acea zi va fi pentru cei aleşi o zi de unire, iar pentru păcătoşi o zi de pedeapsă.
7. În acea zi, vor fi făcuţi să iasă pentru a se hrăni cu cei răi, doi monştri periculoşi, unul bărbătesc, unul femeiesc; cel femeiesc se numeşte Leviathan, el locuieşte în măruntaiele mării la izvoarele apelor.
8. Monstru bărbătesc se numeşte Behemoth, el se învârte într-un deşert invizibil.
9. Numele său era Dendagin la răsărit de grădina unde vor locui aleşii şi drepţii şi unde a fost aşezat strămoşul meu, al şaptelea după Adam, primul om creat de Domnul spiritelor.
10. Atunci am întrebat pe celălalt înger care mi-a arătat puterea acestor monştri şi cum au fost ei separaţi chiar în aceeaşi zi pentru a fi aruncaţi, unul în fundul mării, iar celălalt în adâncul unui deşert.
11. Şi el mi-a spus: O, fiu de om, tu vrei să ştii lucrurile misterioase şi ascunse.
12. Şi îngerul păcii care era cu mine mi-a spus: aceşti doi monştri sunt creaturi ale puterii divine, ei îi vor devora pe aceia care vor fi osândiţi prin răzbunarea lui Dumnezeu. 13. Atunci copiii vor cădea cu mamele lor, fii cu taţii lor.
14. Şi ei vor primi pedeapsa pe care ei o merită şi justiţia lui Dumnezeu va fi împlinită, dar după aceasta judecată va veni ora îndurării şi a unei mari răbdări.

Capitolul 57

1. Atunci celălalt înger care era cu mine mi-a vorbit.
2. Şi mi-a arătat primele şi ultimele taine ale cerului şi ale pământului.
3. Pe marginile cerului şi în temeliile sale, în lăcaşurile vânturilor.
4, El mi-a arătat cum suflurile lor sunt împărţite şi cumpănite, în ce mod vânturile şi izvoarele sunt împărţite după tăria şi abundenţă lor.
5. El m-a făcut să văd strălucirea luminii Lunii, că aceasta este o putere a dreptăţii, felul în care stelele se împart între ele şi ce nume este propriu fiecăreia.
6. El mi-a arătat cum se recunosc tunetele între ele, prin greutatea lor, prin tăria lor şi prin puterea lor.
7. Am cunoscut felul în care aceste bice cereşti ascultă de voinţa divină. Am aflat că lumina nu se poate separa de trăsnet şi că deşi unul şi celălalt au fost uniţi prin spirite diferite ei nu pot fi totuşi despărţiţi.
8. Deoarece când trăsnetul străbate norii, tunetul bubuie dar spiritele lor se opresc la momentul oportun şi restabilesc echilibrul corect, tezaurele lor sunt atât de numeroase ca firele de nisip. Şi unul şi altul se liniştesc când trebuie şi după împrejurări îşi adună forţa sau o dezlănţuie.
9. În acelaşi fel spiritul mării este puternic şi tare cu acelaşi prisos de putere cu care îşi retrage apele în sine însăşi, ea se aruncă apoi înainte şi se năpusteşte asupra munţilor. Spiritul chiciuri este îngerul său, spiritul grindinei este asemenea unui înger bun, la fel ca şi cel al zăpezii, din cauza forţei sale, şi se află în primul rând un alt spirit care le face să se ridice ca un fum şi numele său este prospeţime.
10. Spiritul norilor nu locuieşte laolaltă cu cele despre care am vorbit, ci el are o locuinţă numai a sa, mersul său se petrece în splendoare.
11. Pe lumină şi întuneric, în iarnă sau vară, locul unde el se aşează este strălucitor şi îngerul său este întotdeauna luminos.
12. Spiritul picăturilor de rouă îşi face locuinţa sa chiar pe marginile cerului, aşezarea sa este învecinată cu aceea a ploii: puterea sa se arată atât în timpul iernii, cât şi în timpul verii. Cât priveşte norii, iată originea lor: este creat mai întâi un nor gros, lui i se alătură mulţi alţii, curând ei se adună purtând ploaia în flancurile lor umede, atunci apare îngerul, el deschide cămările de sus şi ploaia este astfel creată.
13. Acelaşi lucru se întâmplă când ploaia se revarsă pe suprafaţa pământului, când ea se va uni cu toate apele care curg la sânul său, după ce au fost fecundate, căci apele sunt hrana pământului, aceasta fiind voinţa Atotputernicului.
14. Iată de ce există măsuri ale ploii şi îngerii care o însoţesc, o răspândesc cu măsură dreaptă. 15. Am văzut toate aceste minunăţii, tot aşa ca şi grădina celor drepţi.

Capitolul 58

1. În acele zile am văzut îngeri care ţineau lungi funii şi care purtaţi pe aripile lor uşoare, zburau către miazănoapte.
2. Şi l-am întrebat pe înger de ce aveau în mâini aceste funii lungi şi de ce zburau. El mi-a răspuns: Ei se duc să măsoare.
3. Îngerul care era cu mine mi-a mai spus: Acestea sunt măsurile drepţilor, ei vor pune funiile drepţilor pentru ca ei să se sprijine pe numele Domnului spiritelor pentru totdeauna.
4. Aleşii vor începe să locuiască cu Alesul.
5. Iată măsurile care vor fi date credinţei şi care vor adeveri cuvintele dreptăţii.
6. Aceste măsuri vor fi toate secretele din adâncurile pământului.
7. Şi toţi care au pierit în deşert, care au fost devoraţi de peştii de mare sau de fiarele sălbatice, vor reveni plini de speranţă în ziua celui Ales, căci nimeni nu va pieri în faţa Domnului spiritelor, nimeni nu poate pieri.
8. Şi toţi cei care erau în cer, au primit vază şi bucurie, glorie şi splendoare.
9. Ei vor lăuda prin vocea lor Alesul Lui Dumnezeu şi Îl vor proslăvi şi lăuda cu înţelepciune şi vor vădi înţelepciunea lor în vorbe şi în spiritul vieţii.
10. Atunci Domnul spiritelor va aşeza pe Alesul Său pe tronul gloriei Sale.
11. Pentru ca el să judece toate lucrările sfinţilor din înaltul cerurilor şi să pună acţiunile lor în balanţa justiţiei. Şi El îşi va ridica faţa pentru a înţelege drumurile tăinuite pe care ei le-au urmat, încrezători în numele Domnului spiritelor ca şi înaintarea lor pe căile dreptăţii.
12. Toţi îşi vor unii vocile, Îl vor binecuvânta, Îl vor lăuda, Îl vor proslăvi şi vor celebra numele Domnului spiritelor.
13. Şi El va chema în tribunalul Sau pe toţi puternicii văzduhului, pe toţi sfinţii, heruvimii, serafimii şi ophanimii, pe toţi îngerii puterii, toţi îngerii dominaţiei, adică îngerii Alesului şi ai celorlalţi puternici care în prima zi pluteau deasupra apelor.
14. Cu o voce umanimă ei vor proslăvi, vor lăuda, vor glorifica, vor preamării aceste spirite credincioase, aceste spirite ale iertării, aceste spirite ale dreptăţii şi păcii, aceste spirite ale bunăvoinţei; toţi vor striga laolaltă. Binecuvântat să fie El! Numele Domnului spiritelor, fie binecuvântat! Toţi aceia care nu au adormit îl vor lăuda în ceruri.
15. Toţi îl vor lăuda, sfinţii din cer, aleşii care trăiesc în grădină şi toate spiritele luminii, în stare să binecuvânteze, să laude şi să proslăvească, să sărbătorească numele Său sacru; tot ce e carne şi tot ce e putere va lăuda şi va sărbători numele Său în veacul veacurilor.
16. Căci mila Domnului spiritelor este mare, mare este răbdarea Sa şi El a arătat lucrările Sale, puterea Sa şi tot ce este El sfinţilor şi aleşilor în numele Domnului spiritelor.

Capitolul 59

1. Domnul a poruncit regilor, prinţilor, puternicilor şi tuturor celor care locuiesc pe pământ şi le-a spus: Deschideţi ochii, ridicaţi frunţile voastre către cer şi încercaţi să Îl înţelegeţi pe Cel Ales!
2. Şi Domnul spiritelor s-a aşezat pe tronul său de glorie.
3. Şi spiritul dreptăţii s-a răspândit în jurul Lui
4. Vorbele din gura Sa vor nimici pe toţi păcătoşii şi pe toţi nelegiuiţii, nici unul dintre ei nu va mai trăi în faţa Lui.
5. În acea zi regii, principii, cei puternici şi cei care stăpânesc pământul, se vor ridica, vor vedea şi vor înţelege, ei Îl vor vedea aşezat pe tronul de glorie ca şi pe sfinţii din faţa Lui care vor fi judecaţi după dreptatea Sa.
6. Şi nimic din ce se va spune în faţa Lui nu va fi zadarnic.
7. Atunci îi va cuprinde tulburarea, ei vor fi asemenea unei femei cuprinsă de durerile facerii, ale cărei munci sunt chinuitoare, a cărei eliberare este grea.
8. Ei se vor uita unii la alţii şi în uimirea lor îşi vor coborî faţa.
9. Şi ei vor fi zguduiţi de groază, când vor vedea Fiul unei femei aşezat pe tronul Său de glorie.
10. Atunci regii, principii şi toţi stăpânitorii pământului vor sărbători pe Acela care îi conduce pe toţi, pe Acela care era ascuns. Căci de la începuturi Fiul omului a fost ascuns. Prea Înaltul L-a păstrat în apropierea gloriei Sale şi nu L-a arătat decât aleşilor.
11. Acesta este Cel care i-a adunat pe sfinţi şi pe cei aleşi şi toţi aleşii vor fi de asemenea în faţa Lui în acea zi.
12. Toţi regii, principii, cei puternici şi acei care conduc pe pământ se vor prosterna în faţa Lui şi Îl vor adora.
13. Ei îşi vor pune speranţa lor în Fiul omului, Îi vor adresa rugăciunile lor şi vor invoca mila Sa.
14. Atunci Domnul spiritelor se va grăbi să îi gonească din faţa ochilor Săi. Feţele lor se vor umple atunci de mirare şi se vor acoperi de o apăsare întunecată. Apoi îngerii pedepselor divine, îi vor apuca şi răzbunarea lui Dumnezeu se va lăsa asupra acelora care i-au prigonit pe copii şi sfinţi. Pildă teribilă pentru sfinţi şi pentru aleşi, care se vor bucura de această dreptate fără limită, căci mânia Domnului spiritelor va stărui asupra lor.
15. Atunci spada Domnului spiritelor se va sătura de sângele celor răi, dar sfinţii şi aleşii vor fi salvaţi în acea zi şi nu vor mai avea în faţa ochilor jocurile celor răi şi nelegiuiţi.
16. Dumnezeul spiritelor va pluti singur în viitor asupra lor.
17. Şi ei vor locui cu Fiul omului, ei vor mânca, vor dormi, se vor scula cu El în veacul vecilor.
18. Sfinţii şi aleşii se vor ridica de la pământ, ei vor înceta să îşi mai coboare privirea, în semn de supunere şi umilire, ei vor fi îmbrăcaţi cu un nou veşmânt de viaţă. Acest veşmânt al vieţii lor este comun cu cel al Domnului spiritelor, în prezenţa Sa veşmântul vostru nu se va învechi deloc şi faima voastră nu va apune nicicând.

Capitolul 60

1. În acele zile regii, cei puternici şi cei ce stăpânesc pământurile îi vor implora pe îngerii care le vor împărţi pedepsele cereşti, să le dea răgaz, pentru a se prosterna în faţa Domnului spiritelor şi pentru a-L adora şi a-şi mărturisi păcatele.
2. Ei Îl vor lăuda şi sărbători pe Domnul spiritelor zicând: Fie binecuvântat Domnul; spiritelor, Regele regilor, Prinţul prinţilor, Domnul domnilor, Domnul gloriei, Domnul înţelepciunii !
3. El va dezvălui toate secretele.
4. Puterea Ta este în veacul veacurilor, ca şi gloria Ta.
5. Tainele Tale sunt adânci şi nenumărate şi dreptatea Ta este fără margini.
6. Ah ! Noi vedem acum că trebuie să sărbătorim şi să lăudăm pe Regele regilor, Cel care este Stăpânul deplin al tuturor lucrurilor.
7. Şi ei vor spune: Cine ne-a dat noua o uşurare a relelor noastre pentru a sărbători, pentru a lăuda, pentru a binecuvânta, pentru a mărturisi păcatele noastre şi crimele noastre în prezenţa gloriei Sale ?
8. Uşurarea pe care noi o cerem este doar de câteva clipe şi totuşi nu o putem obţine; luminile noastre sau stins pe veci şi bezna ne va învălui pentru totdeauna.
9. Caci noi nu ne-am destăinuit Lui, nu am sărbătorit numele Regelui regilor, nu L-am glorificat pe Domnul în toate lucrările Sale ci noi ne-am încrezut în puterea noastră şi în sceptrul gloriei noastre.
10. De asemenea, în ziua durerii şi spaimei, El nu ne va salva, şi noi nu ne vom găsi niciodată odihna. Noi înţelegem acum, Domnul este credincios în toate lucrările Sale, în dreptatea Sa.
11. În judecăţile Sale, El nu ţine cont de absolut nimeni; şi iată că suntem depărtaţi din preajma Sa din cauza lucrărilor noastre rele.
12. Păcatele noastre sunt prea bine cântărite !
13. Apoi ei şi-au spus unii altora: Sufletele noastre sunt săturate de bogăţiile nedreptăţii.
14. Şi iată că ele nu ne sunt de nici un folos în acest moment în care noi coborâm în flăcările infernului.
15. Atunci feţele lor se vor acoperi de umbre şi de buimăceală în prezenţa Fiului omului şi ei vor fi alungaţi departe de El, căci în faţa Lui spada justiţiei s-a ridicat pentru a-i nimici. 16. Şi Dumnezeu a zis: Iată, aceasta a hotărât judecata Mea împotriva prinţilor, regilor, celor puternici şi celor care au stăpânit pământul.

Capitolul 61

1. Am mai avut şi alte viziuni în acest loc pustiu. Am auzit vocea îngerului care mi-a zis: Iată îngerii care au coborât din cer pe pământ care au arătat secretele lor fiilor oamenilor şi i-au învăţat să cunoască nedreptatea.

Capitolul 62

1. În timpul acela, Noe a văzut pământul stricându-se şi ameninţat de ruină.

2. Din această cauză el a pornit la drum şi s-a îndreptat către marginile pământului, în partea locuinţei strămoşului său Enoh.
3. Şi Noe striga de trei ori cu o voce amară: Ascultă-mă, ascultă-mă, ascultă-mă ! Şi el i-a mai zis: Spune-mi ce se petrece pe pământ, caci el suferă şi este rău zbuciumat; sigur eu voi pieri odată cu el.
4. Într-adevăr, era o mare tulburare pe pământ şi o voce s-a făcut auzită din cer. Am căzut cu faţa la pământ; atunci strămoşul meu Enoh apăru şi se aşeză în faţa mea.
5. Şi el mi-a zis: De ce m-ai strigat cu o voce aşa de amară şi atât de jalnică ?
6. Domnul a hotărât prin judecata Sa ca toţi locuitorii pământului să piară, pentru că ei cunoşteau toate tainele îngerilor, pentru că ei aveau în mâinile lor puterea răufăcătoare a demonilor, puterea magiei şi ei au creat idoli peste tot pământul.
7. Ei au învăţat cum se trage argintul din pulberea pământului, cum se găsesc în pământ filoane metalice, căci plumbul şi cositorul nu sunt fructe ale pământului, ci trebuie să mergi să le cauţi până în măruntaiele sale.
8. Şi un înger a fost pus să îi păzească, iar el s-a lăsat ademenit.
9. Atunci strămoşul meu Enoh m-a prins de mână şi ridicându-mă, mi-a spus: Căci eu l-am întrebat pe Domnul despre această tulburare a pământului şi El mi-a răspuns: ei au umplut paharul nelegiuirilor şi dreptatea Mea cere răzbunare! Ei au cercetat astrele şi au cunoscut că pământul va pieri cu toţi locuitorii săi. Ei nu vor găsi loc de refugiu, în vecii vecilor.
10. Ei au dezvăluit taine pe care oamenii nu trebuiau să le cunoască; iată pentru ce vor fi judecaţi, dar pentru tine, fiul meu, Domnul spiritelor cunoaşte curăţia ta şi nevinovăţia ta. El ştie că tu condamni dezvăluirea acestor taine.
11. Domnul, primul dintre sfinţi a păstrat numele tău între cele ale sfinţilor; El te va păstra curat între decăzuţii locuitori ai pământului. El Î-ţi va da pentru urmaşii tăi regate şi o mare glorie, şi el va naşte din tine o rasă de drepţi şi de sfinţi al căror număr va fi fără sfârşit.

Capitolul 63

1. După aceea, el mi-a arătat îngerii pedepselor cereşti care se pregăteau să vină să dea apelor pământului toată violenţa lor,
2. Pentru ca ei să servească dreptăţii lui Dumnezeu şi ca ei să aducă osânda meritată de toţi aceia care locuiesc pe pământ.
3. Şi Dumnezeul spiritelor le-a interzis îngerilor să vină vreunul în ajutorul oamenilor.
4. Caci aceşti îngeri conduceau forţa apelor. Atunci eu m-am retras din preajma lui Enoh.

Capitolul 64

1. În acele zile, cuvintele Lui Dumnezeu s-au făcut auzite în urechile mele, ele spuneau: Noe iată, viaţa s-a ridicat până la mine, o viaţă de crime, o viaţă plină de iubire şi nedreptate.
2. Deja îngerii zidesc închisori şi îndată ce ei îşi vor termina lucrul, Eu îţi voi întinde mâna Mea şi te voi păstra.
3. Din tine va răsări un sâmbure de viaţă care va reface pământul, pentru ca el să nu rămână gol. Eu voi adeveri rasa ta înaintea mea şi rasa acelora care vor locui cu tine va fi binecuvântată şi se va înmulţi pe faţa pământului prin virtutea numelui Domnului.
4. Cât priveşte acei îngeri care au săvârşit nelegiuiri, ei vor fi închişi şi azvârliţi în această vale arzătoare, pe care strămoşul meu Enoh mi-a arătat-o către apus, unde se află munţii de aur, argint, fier, metal lichid şi cositor.
5. Eu am văzut această vale şi acolo se afla o mare răvăşeală şi apele se învolburează.
6. Şi după ce s-au făcut toate acestea, s-a răspândit o masă curgătoare de foc, un miros puternic de pucioasă, cu ape învolburate şi valea îngerilor vinovaţi de ispită ardea în adâncul acestui pământ.
7. În această vale s-au scurs şi fluviile de foc în care erau aruncaţi îngerii, care i-au dus în greşeală pe locuitorii pământului.
8. În acele zile, ele vor ajuta tămăduirea sufletelor şi corpurilor regilor, puternicilor, celor mari şi a celor care locuiesc pe pământ, iar pe de altă parte, ele vor ajuta la pedepsirea spiritelor.
9. Spiritele lor vor fi la bunul plac, pentru că ei să fie judecaţi în corpurile lor, dat fiind că l-au tăgăduit pe Domnul spiritelor, şi că deşi au ştiut de pedepsele care îi ameninţau, totuşi nu au chemat numele Lui cel Sfânt.
10. Şi aşa cum corpurile lor vor fi supuse unor cazne groaznice, în acelaşi fel, sufletele lor vor suporta o pedeapsă veşnică.
11. Căci Cuvântul Domnului spiritelor a fost totdeauna împlinit.
12. Judecata Sa va cădea peste ei, pentru că s-au încrezut în desfătarea corpurilor lor şi pentru că l-au tăgăduit pe Domnul spiritelor.
13. În acele zile apele acestei văi vor fi schimbate, când îngerii vor fi judecaţi, focul din aceste izvoare va dobândi o nouă tărie.
14. Şi când îngerii vor urca, apele din aceste izvoare se vor răci după ce au fost înfierbântate. Atunci l-am auzit pe Sfântul Mihail care mi-a spus: Judecata pe care o vor îndura îngerii îi ameninţă la fel pe regi, pe principi şi pe toţi cei care stăpânesc pământul.
15. Căci aceste ape, dând viaţă spiritelor îngerilor, vor da moarte trupurilor lor. Dar ei nu vor înţelege, ei nu vor crede că aceste ape răcoritoare se pot schimba într-un jeratic dogoritor care va arde pe veci.

Capitolul 65

1. După aceea strămoşul meu Enoh mi-a dat de ştire asupra tuturor tainelor cuprinse în cartea sa şi mi-a desluşit pildele care i-au fost arătate în mijlocul cuvintelor cărţii.
2. În acest timp Sfântul Mihail a răspuns şi a spus lui Rafael: Spiritul meu se ridică şi se tulbură contra judecăţii secrete împotriva îngerilor, cine va putea să suporte oare o judecată atât de aspră, care nu va fi niciodată schimbată, care trebuie să îi piardă pentru totdeauna ? 3. Sentinţa a fost pronunţată contra lor de către cei care i-au făcut să iasă în felul acesta. Şi stând înaintea Domnului spiritelor, Sfântul Mihail a răspuns şi a spus către Sfântul Rafael: Ce inimă nu ar fi deloc tulburată, ce spirit nu ar avea mila ? 4. Apoi Sfântul Mihail i-a vorbit lui Rafael: Eu nu îi apăr deloc în faţa Domnului, căci ei L-au jignit pe Domnul spiritelor, purtându-se ca nişte zei, de aceea justiţia supremă va coborî asupra lor pentru vecie.
5. Nici un înger nevinovat, nici un om nu îi va simţi asprimea, doar aceia singuri care sunt vinovaţi şi care vor fi pedepsiţi pentru totdeauna.

Capitolul 66

1. După aceasta ei vor fi izbiţi de uimire şi de groază din cauza judecăţii pronunţate asupra lor, ca pedeapsă pentru cele arătate locuitorilor pământului.
2. Iată numele vinovaţilor: Primul dintre toţi este Semiaza, al II-lea Arstikifa, al III-lea Armen, al IV -lea Kakabael, al V-lea Tur-el, alVI-lea Rumiat, al VII-lea Dan-el, al VIII-lea Nukael, al IX -lea Baruq-el, al X-lea Azaz-el, alXI-lea Armers, al XII-lea Batar-ial, al XIII-lea Basasael, alXIV-lea Auan-el, alXV-lea Tur-ial, a, XVI-lea Simatsiel, al XVII-lea Letar-el, al XVIII-lea Tumael, al XIX-lea Tar-el, al XX-lea Rumael, al XXI-lea Izezeel.
3. Acestea sunt numele prinţilor îngerilor vinovaţi. Iată acum numele căpeteniilor peste o sută; ale căpeteniilor peste cincizeci şi ale căpeteniilor peste zece.
4. Numele primului este Yekum, acesta este cel care a ademenit pe toţi fiii îngerilor sfinţi, cel care i-a pus să coboare pe Pământ pentru a procrea copii cu fiinţele umane.
5. Numele celui de-al doilea este Kesabel, care a inspirat gânduri rele fiilor îngerilor şi îi va pune sa-şi întineze corpurile lor împerechindu-se cu fiicele oamenilor.
7. Acesta este cel care a ispitit-o pe Eva, şi le-a arătat fiilor oamenilor uneltele care dau moartea, platoşa, scutul, spada, şi tot ce poate da sau ocoli moartea.
8. Aceste unelte au trecut din mâinile sale în cele ale locuitorilor Pământului şi acolo au rămas pentru totdeauna.
9. Numele celui de-al patrulea este Tenemue; acesta este cel care i-a învăţat pe fiii oamenilor ce-i amărăciunea şi desfătarea.
10. Şi care le-a dezvăluit toate secretele unei false înţelepciuni.
11. El i-a învăţat să scrie şi le-a arătat cum să folosească cerneala şi hârtia.
12. De asemenea, prin el s-au văzut înmulţindu-se cei care s-au rătăcit, în ciuda falsei lor înţelepciuni, de la facerea lumii şi până în această zi.
13. Căci oamenii nu au fost creaţi pentru a-şi înscrie credinţa lor pe hârtie cu ajutorul cernelii.
14. Ei au fost făcuţi pentru a fi în curăţenie şi dreptate deopotrivă cu îngerii.
15. Ei nu ar fi cunoscut moartea, care nimiceste totul; aceasta pentru că puterea devorează.
16. Ei nu vor pieri decât din cauza prea marii lor ştiinţe.
17. Numele celui de-al cincilea este Kasaide; acesta este cel care a arătat copiilor oamenilor toate artele diavoleşti şi răufăcătoare.
18. Aceste mijloace infame de a omorî un copil în pântecele mamei sale, aceste arte care se practică prin muşcătura de şarpe, prin puterea, în mijlocul zilei, din sămânţa şarpelui ce se numeşte Tabaet.
19. Astfel este numărul lui Keşbel, principalul jurământ pe care Atotputernicul, din sânul gloriei Sale, L-a arătat îngerilor.
20. Numele său este Beka. Acesta i-a cerut Sfântului Mihail să îi dezvăluie numele secret, pentru a avea inteligenţa şi pentru a ţine minte legământul de temut al lui Dumnezeu şi să îi facă să tremure la auzul acestui nume şi al acestui legământ, pe aceia care au arătat oamenilor toate secretele primejdioase.
21. Acesta este, într-adevăr, misiunea magică a acestui legământ, el este de temut şi fără milă.
22. Şi el a dat acest legământ al lui Aka, în mâinile Sfântului Mihail.
23. Iată rezultatele acestui legământ:
24. Prin puterea sa magică, cerul a fost despărţit de ape înainte de crearea lumii.
25. prin el, pământul s-a ridicat deasupra şi din părţile ascunse ale colinelor ţâşnesc izvoare limpezi, de la crearea lumii şi pentru totdeauna.
26. Prin acest legământ , marea a fost aşezată între graniţele sale şi pe fundamentele sale.
27. El a pus fire de nisip pentru a o opri la vreme de furie şi niciodată ea nu va putea depăşi această limită. Prin acest legământ de temut, a fost scobită genunea şi ea îşi păstrează locul pentru vecie.
28. Prin acest legământ soarele şi luna îşi fac fiecare drumul lor mereu reînnoit, fără a se abate niciodată de la calea care le-a fost hărăzită.
29. Prin acest legământ, stelele îşi urmează calea lor eternă.
30. Şi când sunt ele strigate pe numele lor, ele răspund: Iată-mă!
31. Prin acest legământ, vânturile conduc apele, toate au spiritul lor propriu care stabileşte între ele o fericită armonie.
32. Acolo se păstrează izvoarele tunetelor şi fulgerarea trăsnetelor.
33. Acolo sunt păstrate izvoarele grindinei şi gheţii, izvoarele zăpezii, ploii şi ale picăturilor de rouă.
34. Toţi aceşti îngeri vor păstra şi vor binecuvânta numele Domnului spiritelor.
35. Ei Îl vor sărbători prin toate felurile de laude şi Domnul spiritelor îi va sprijinii, îi va încuraja în aceste fapte de mulţumire şi ei vor proslăvi, vor sărbători şi vor glorifica numele Domnului spiritelor în vecii vecilor.
36. Şi acest legământ va fi adeverit pentru ei şi drumul lor va fi arătat şi nimic nu îi va putea împiedica sa-l urmeze.
37. Mare va fi bucuria lor.
38.Ei Îl proslăvesc, Îl sărbătoresc, Îl glorifică pentru că taina Fiului omului le-a fost arătată.
39. Şi El va fi aşezat pe un tron de glorie şi Lui I-a fost păstrată partea cea mai mare a judecăţii. Păcătoşii vor dispărea şi vor fi nimiciţi de pe faţa pământului iar aceia care i-au ademenit vor fi legaţi în lanţuri pentru totdeauna.
40. După gradele lor de vinovăţie ei vor fi daţi diferitelor cazne, în ceea ce priveşte lucrările lor, ele vor dispărea de pe faţa pământului şi din acel moment nu va mai fi cine să ispitească pentru că sa ivit Fiul omului aşezat pe tronul Său de glorie.
41. Toate nedreptăţile vor înceta, tot răul va dispărea din faţa Sa şi Cuvântul ,Fiului omului, va fi singur în faţa Domnului spiritelor. 42. Iată a treia parabolă a lui Enoh.

Capitolul 67

1. După aceasta, numele Fiului omului, trăind cu Domnul spiritelor , a fost preaslăvit de locuitorii pământului.
2. El a fost lăudat în carele lor şi a fost sărbătorit în mijlocul lor.
3. De la acest moment, eu nu m-am mai văzut în mijlocul copiilor oamenilor ci am fost aşezat între doua spirite, între miazănoapte şi apus unde îngerii au primit funii pentru a măsura locul hărăzit drepţilor şi aleşilor.
4. Acolo am văzut pe primii patriarhi, sfinţii care locuiau în aceste locuri frumoase pentru eternitate.

Capitolul 68

1. După aceea spiritul meu s-a ascuns şi şi-a luat zborul spre ceruri. Am văzut fii de îngeri sfinţi mergând pe un foc arzător, veşmintele lor erau albe şi feţele lor transparente precum cristalul.
2. Am văzut două râuri de foc strălucind ca hiacintul.
3. Atunci m-am prosternat în faţa Domnului spiritelor.
4. Şi Mihail, unul din arhangheli m-a prins de mână, m-a lămurit şi m-a condus în sanctuarul secret al iertării şi al dreptăţii.
5. El mi-a arătat toate lucrurile ascunse ale marginilor cerului, locaşurile stelelor, razele luminoase care veneau să ilumineze feţele sfinţilor.
6. Şi el a ascuns spiritul lui Enoh în cerurile cerurilor.
7. Acolo am văzut în mijlocul luminii, un palat construit din pietre de cristal.
8. Şi în mijlocul acestor pietre, străluceau limbi de foc, spiritul meu a văzut un cerc care înconjura locaşul, arzând în cele patru laturi şi fluvii de foc erau primprejur.
9. serafimii, heruvimii şi ophanimii, stăteau în picioare de jur împrejur. Ei nu dormeau niciodată, ei păzeau tronul gloriei.
10. Şi am văzut îngeri nenumăraţi, mii de mii şi miriade de miriade care înconjurau acest palat.
11. Mihail, Rafael, Gabriel, Phanuel şi îngerii sfinţi care erau în cerurile superioare, intrau şi ieşeau. Rafael si Gabriel ieşeau din acest palat laolaltă cu o mulţime fără număr de îngeri sfinţi.
12. Cu ei a apărut atunci şi Cel Bătrân de zile, al Cărui cap era alb şi curat ca o lână şi ale Cărui veşminte sunt cu neputinţă de descris.
13. Atunci m-am prosternat şi toată carnea mi-a fost zguduită de un tremur convulsiv şi spiritul meu s-a topit.
14. Am ridicat vocea pentru a binecuvânta, a lăuda şi a glorifica.
15. Şi laudele care mi-au ieşit din gură erau plăcute Celui bătrân de zile.
16. Cel Bătrân de zile a venit cu Mihail şi Gabriel, Rafael şi Phanuel, cu mii de mii şi miriade care nu putea fi socotiţi.
17. Atunci acest înger s-a apropiat de mine şi m-a salutat în acest fel:" Tu eşti Fiul omului, tu te-ai născut pentru dreptatea noastră şi dreptatea se află în tine".
18. "Dreptatea Celui Bătrân de zile nu te va părăsi".
19. El a spus: "Voi coborî peste tine pacea, căci pacea vine de la cel care a creat lumea".
20. "Şi ea va rămâne în tine pentru totdeauna".
21. Toţi cei care vor trăi şi care vor merge pe calea dreptăţii, vor forma cortegiul tău pentru eternitate".
22. "Şi casa lor va fi lângă tine, destinul lor va fi acelaşi cu al tău şi ele nu vor fi niciodată separate".
23. "Şi astfel li se va da lor un lung şir de zile împreună cu Fiul omului".
24."Pacea va fi pentru cei drepţi, drumul înţelepciunii pentru cei sfinţi, în numele Domnului spiritelor, în toate veacurile".

Capitolul 69

1. Cartea mersului astrelor cereşti, după regulile lor, epocile lor, numele lor, locului unde îşi încep drumul lor şi a diferitelor lor poziţii, toate lucrurile pe care Uriel, îngerul Sfânt care era cu mine şi care le conduce mi le-a lămurit pe rând.
2. Iată prima lege a astrelor. Soarele, lumina zilei, iese pe porţile cerului aflate la răsărit şi apune în partea opusă intrând pe porţile cerului care sunt la apus.
3. Am observat şase porţi prin care soarele îşi începe drumul şi şase porţi prin care el îl termină.
4. Prin aceleaşi porţi iese şi intră şi Luna, şi am văzut aceşti prinţi ai luminătorilor cereşti cu astrele care îi devansează, cele şase porţi pe unde răsar şi cele şase porţi pe unde apun.
5. Toate aceste porţi sunt aliniate una după alta şi la dreapta şi la stânga sunt făcute ferestre.
6. În primul rând se vede înaintând luminătorul cel mare care se numeşte soare, al cărui drum este crugul cerului şi care străluceşte de foc şi de flăcări.
7. Vântul împinge carul pe care el este ridicat.
8. Dar de îndată el se îndreaptă către miazănoapte pentru a înainta apoi către răsărit, el se întoarce trecând prin această poartă şi luminează această parte a cerului.
9. Astfel se arată el în prima lună a drumului sau.
10. El pleacă din a patra din aceste porţi care este la răsărit.
11. Şi la această a patra poartă prin care el trece în prima lună sunt douăsprezece ferestre deschise pe unde ies torente de flăcări, când ele se deschid la timpul care le este hotărât.
12. Atunci când soarele se ridică pe cer, el trece prin a patra poartă în timp de treizeci de zile şi prin a patra poartă din partea de apus el coboară în linie dreaptă.
13. După acest timp zilele se măresc, nopţile se micşorează timp de treizeci de zile. Atunci ziua este cu doua părţi mai lungă ca noaptea.
14. Într-adevăr ziua are zece părţi, în timp ce noaptea are opt părţi.
15. În acest timp soarele trece prin această a patra poartă şi apune trecând prin poarta corespunzătoare, după aceea el se apropie de a cincea poartă care este la răsărit timp de treizeci de zile şi apune de asemenea trecând prin poarta corespunzătoare.
16. Atunci ziua se măreşte cu încă o parte, în acest fel ziua are unsprezece părti, noaptea descreşte şi nu are decât şapte.
17. Atunci soarele înaintează către răsărit pentru a trece prin a şasea poartă şi el se ridica şi apune la trecerea prin aceste porţi la fel timp de treizeci de zile.
18. În acest timp ziua este de doua ori mai lungă decât noaptea şi are douăsprezece părţi.
19. Cât priveşte noaptea, ea se micşorează în aceeaşi măsură şi nu conţine decât şase părţi. În sfârşit soarele coboară, astfel încât ziua se micşorează, pe când noaptea se măreşte.
20. Căci soarele revine către răsărit trecând prin a şasea poartă prin care el iese şi intră timp de treizeci de zile.
21. După această perioadă ziua se micşorează treptat, aşadar ea nu are mai mult de unsprezece părţi, în timp ce noaptea are şapte.
22. Soarele părăseşte apusul trecând prin poarta a şasea şi înaintează către răsărit, răsărind prin a cincea poartă timp de treizeci de zile şi apunând în acelaşi fel la apus la trecerea prin a cincea poartă.
23. În acest moment ziua este micşorată cu două douăsprezecimi în aşa fel încât are zece părţi în timp ce noaptea are opt.
24. Ci soarele trece la răsărit ca şi la apus prin a cincea poartă. În sfârşit el răsare prin a patra poarta timp de treizeci şi una de zile şi apune la apus.
25. În această perioadă ziua este egală cu noaptea, astfel încât şi una şi alta au în mod egal câte două părţi.
26. Atunci soarele părăseşte această poartă şi înaintează către apus, trecând prin a treia poartă unde răsare şi apune.
27. În această perioadă noaptea creşte timp de treizeci de zile în aşa fel încât noaptea va avea zece părţi în timp ce ziua va avea numai opt.
28. Atunci soarele va răsări prin a treia poartă şi va apune în acelaşi fel prin a treia poartă de la apus timp de treizeci de zile.
29. Apoi el trece prin a doua, atât la răsărit cât şi la apus.
30. În acest timp, noaptea are unsprezece părţi şi ziua numai şapte.
31. Acesta este timpul în care soarele trece prin a doua poartă atât la răsăritul cât şi la apusul său. Apoi el coboară şi ajunge la prima poartă ceea ce se întâmplă timp de treizeci de zile.
32. El apune la fel prin prima poartă.
33. Atunci noaptea este dublă faţă de zi.
34. Astfel ea are douăsprezece părţi în timp ce ziua nu are decât şase.
35. Şi când soarele ajunge la această poartă el îşi reîncepe crugul său
36. El trece prin această poartă timp de treizeci de zile şi apune în aceeaşi poartă la apus.
37. În acest timp noaptea se micşorează cu o parte având astfel unsprezece părţi.
38. Cât priveşte ziua ea nu are decât şapte părţi.
39. Atunci soarele va trece prin cea de a doua poartă la răsărit.
40. Revine prin cea pe care înainte o evitase timp de treizeci de zile, răsare şi apune prin două părţi asemănătoare.
41. Noaptea se micşorează în continuare, ea mai are zece părţi şi ziua opt. Soarele trece prin a doua poartă atât la răsăritul său cât şi la apusul său apoi el înaintează către răsărit, răsare prin a treia poartă timp de treizeci şi una de zile şi apune prin poarta corespunzătoare de la apus.
42. Noaptea continuă sa se micşoreze, ea nu mai are decât nouă părţi la fel ca şi ziua căci este egalitate între una şi cealaltă; anul este în cea de a trei sute şaizeci şi patra zi a sa.
43. Astfel acesta este crugul soarelui însuşi care duce la lungimea sau scurtimea zilelor şi a nopţilor.
44. Caci el face ca ziua să crească treptat şi ca noaptea să scadă în acelaşi fel.
45. Aceasta este legea crugului soarelui, el înaintează şi se retrage rând pe rând. Astfel i-a fost scris acestui astru hărăzit să lumineze pământul.
46. Acesta este astrul căruia Dumnezeu încă din genuni i-a dat numele de soare.
47. Şi astfel el răsare şi apune, fără a avea odihna niciodată despicând ziua şi noaptea în carul său întinderile diafane. Lumina sa luminează şapte părţi ale lunii, dar mărimile lor, la amândouă sunt egale.

Capitolul 70

VA URMA...