Misterul anagramei lui Galileo Galilei

Scris de **OpHaNiM** 14/7/2014, 04:17

În vechime informaţia circula foarte greu, iar savanţii îşi criptau adeseori rezultatele sub forma unor anagrame. O anagramă celebră e legată de numele lui Galileo Galilei (15 februarie 1564 – 8 ianuarie 1642) care, la finalul multor luni de muncă, îşi făureşte, în martie 1610, un telescop capabil să mărească de 30 de ori, cel mai puternic telescop al vremii, cu care începe să analizeze bolta cerească.

Pe 25 iulie 1610, studiind mişcarea planetei Saturn, observă două corpuri cereşti de dimensiuni reduse care păreau a se mişca odată cu planeta. Din dorinţa de a nu lăsa dubii cu privire la paternitatea descoperii, dar totodată insuficient pregătit pentru a-şi anunţa descoperirea în mod public, trimite următoarea anagrama lui Kepler (Johannes Kepler; 27 decembrie 1571 – 15 noiembrie 1630) şi celorlalţi astronomi ai vremii: „s m a i s m r m i l m e p o e t a l e u m i b u n e n u g t t a u i r a s”.

Kepler, un spirit născut parcă pentru a dezlega astfel de ghicitori, ajunge la concluzia că soluţia anagramei e dată de „Salve umbistineum geminatum Martia proles” (pe româneşte „Salutări, sfere duble, copii ai lui Marte”), şi, într-adevăr, aşa cum va arăta Asaph Hall (15 octombrie 1829 – 22 noiembrie 1907) în 1877 – cu un telescop însă de sute de ori mai puternic decât cel al lui Galilei – Marte are două luni mici numite Phobos şi Deimos, după numele a două zeităţi minore din mitologia greacă care-l însoţeau pe Ares în războaie.

Atât doar că anagrama originală trimisă de Galilei nu avea absolut nicio legătură cu Marte, el studiind planeta Saturn. De fapt, aşa cum urma să recunoască, soluţia anagramei era „Altissimum planetam tergeminum observavi”, adică „Am urmărit cea mai înaltă dintre planete [Saturn] formată din trei părţi”.