13 lucruri care n-au sens

Scris de **OpHaNiM** 15/11/2010, 07:20

O trecere in revista a descoperirilor revolutionare privind viata in Univers nu face altceva decat sa scoata in evidenta faptul ca omul nu stie, de fapt, prea multe despre lumea care il inconjoara. Michael Brooks a subliniat acest fapt in bestsellerul „13 lucruri care n-au sens”.

In pofida numeroaselor descoperiri stiintifice din secolul XX, cercetatorii mai au multe enigme de elucidat.

Brooks a rezumat in cartea sa mistere care nu au fost descifrate, probleme care ies din granitele teoremelor, exceptii care nu confirma regula. Consultant la publicatia „New Scientist“ si coscenarist pentru Discovery Channel al serialului despre „minunile” lui Stephen Hawking, Brooks a avut de-a face cu multe enigme ale Universului.

Licentiat in fizica cuantica, autorul a participat la numeroase colocvii stiintifice si este, la 37 de ani, lector la Cambridge pe domeniile stiinta, religie si jurnalism. Cartea „13 lucruri care n-au sens” cuprinde cele mai dezbatute probleme ale stiintei si religiei, abordate in maniera jurnalistica.

1.Unde e cea mai mare parte a Universului?

Cu tot progresul pe care l-a facut omenirea, cunoastem doar 4% din Univers. Controversatul experiment pe care specialistii vor sa-l faca in Elvetia, cel mai amplu din istoria recenta a omenirii, ar trebui sa duca la descoperirea „particulei lui Dumnezeu”. Sau cel putin asa spera specialistii din toata lumea reuniti la Geneva.

Cel mai mare accelerator de particule construit vreodata ar putea ajuta la reconstituirea conditiilor care au existat imediat dupa Big Bang, ajutandu-i pe fizicieni sa inteleaga mai bine procesele ce au loc in Univers. Brooks considera ca acceleratorul LHC ar trebui sa descopere „materia neagra”, care, in opinia specialistilor, formeaza 25% din Univers.

Apoi, mai este si „energia neagra”, misterioasa forta care desparte spatiul de timp. in total, 96% din Univers sta inca ascuns. Acest imens procent de necunoastere a fost botezat „domeniul lui Dumnezeu”, care poate da peste cap stiintele considerate „exacte”.

2.Anomaliile sondelor Pioneer

In anii ’70, NASA lansa doua sonde spatiale care, in loc sa explice cateva din enigmele Universului, au mai adaugat altele. Pioneer 10 si Pioneer 11 au fost primele sonde spatiale care au dat tarcoale gigantilor gazosi Saturn si Jupiter, fiind lansate in 1972 si respectiv 1973.

Pioneer 10 a fost prima sonda care a trecut prin centura de asteroizi a sistemului solar, un camp de roci situate intre Marte si Jupiter. Odata ajunsa in preajma lui Jupiter, dupa o calatorie de un an si jumatate, Pioneer 10 a realizat o serie de fotografii foarte detaliate ale planetei.

Sonda Pioneer 10 s-a abatut in fiecare an cu 12.870 de kilometri de la ruta programata

Un an mai tarziu, Pioneer 11 a trecut pe langa Jupiter, continuandu-si apoi drumul spre Saturn, unde a descoperit noi sateliti naturali de dimensiuni reduse, precum si un nou inel al planetei. in prezent, cele doua sonde, care au incetat sa trimita informatii, continua sa se indeparteze de sistemul solar.

Nimeni nu intelege de ce mai functioneaza, dupa ce s-au abatut in fiecare an de la ruta programata cu 12.900 de kilometri. Nu pare mult, daca tinem cont ca au plutit in „deriva” cale de 219 milioane de mile pe an. Faptul ca ele sunt „acolo”, undeva, continuand sa existe, constituie o enigma pe care proiectantii si constructorii lor nu reusesc sa o descifreze.

3.Constantele „variabile”

Pana in urma cu cativa ani, constantele erau acele marimi sigure, invariabile, care usurau multe calcule astronomice. Mai mult decat atat, aceste marimi dovedeau cat de stabile si cat de puternice sunt fortele Universului. Faceau legile fizicii sa lucreze in sensul cunoasterii proceselor naturale.

Insa lumina care vine din indepartatele „unghere” ale Universului spune o poveste diferita, conform careia aceste legi fixe au functionat altfel in trecutul foarte indepartat. Deci, sunt variabile! Iar legile si constantele care lucreaza acum ar putea deveni niste „iluzii” in viitor.

4.Fuziunea la rece

Specialistii numesc fuziunea la rece un „proces nuclear fara drame”. in 1989, o ipoteza facea inconjurul lumii, anume ca exista posibilitatea ca energia nucleara sa fie degajata fara o explozie catastrofica. Era o observatie de laborator care „scapa” explicatiei stiintifice. Nu s-a reusit insa obtinrea unei confirmari stintiifice, ceea ce a dus la sfarsitul carierei celor care avansasera ipoteza. „Fuziunea la rece” a ramas la nivelul de ipoteza.

Telescopele spatiale scruteaza permanent cerul, dar cea mai mare parte a Universului a ramas necunoscuta

Pana in 1999, in laboratoarele Marinei americane s-au efectuat peste 200 de experimente care au incercat sa demonstreze daca reactiile nucleare degaja mai multa energie decat consuma, la temperatura camerei.

Pana atunci se considera ca acest lucru este posibil numai in interiorul astrelor, la temperaturi inestimabile. Cativa cercetatori s-au aratat increzatori in rezultatele preliminarii ale experimentelor si au considerat ca merita continuarea cercetarilor in domeniu. inca se mai spera ca problemele energetice ale omenirii vor putea fi rezolvate prin fuziunea la rece controlabila.

5.Misterul vietii

Din punct de vedere stiintific, viata este „un bagaj de chimicale”. Dar ceea ce transforma un copac viguros intr-o masa de lemn neviabil nimeni nu a putut explica. Nici de ce omul se naste, creste, imbatraneste si moare nu s-a putut explica.

De ce exista acest ciclu natural prin care tot ce este viu moare mai devreme sau mai tarziu? „Pentru a renaste!”, spun credinciosii, dar oamenii de stiinta nu sunt siguri daca este vorba de o renastere, o reorganizare a aceleiasi materii, sau de nasterea alteia, pe baza acelorasi parametri.

Din cele mai vechi timpuri, cercetatorii au incercat in laboratoarele lor sa puna laolalta parti de materie pentru a-i da viata. Singurele rezultate pozitive au fost inregistrate atunci cand materia era vie deja! Cine spune ca procesul de clonare este o „joaca de-a Dumnezeu” pierde din vedere faptul ca specialistii geneticieni lucreaza numai cu materie vie, ceea ce demonstreaza ca misterioasa forta ce anima materia exista deja.

Babu G. Ranganathan, specialist in biologie si in religie, subliniaza ca Dumnezeu, conform Sfintei Scripturi, a terminat tot ce avea de facut in zilele creatiei. Dupa aceea, a incetat activitatea creatoare, aceasta manifestandu-se in diferite alte moduri in viata pe Pamant.

„Toate experimentele moderne nu fac altceva decat sa dovedeasca existenta suflului divin pe Pamant din zilele primordiale, intr-o forma sau alta, pana in cele mai mici particule biologice”, spune dr. Ranganathan. „Oamenii de stiinta au incercat sa demonstreze ca acest mister nu are legatura cu Dumnezeu, dar nu au reusit sa-l explice in afara Lui, asa ca au preferat sa spuna ca este o taina inca nedezlegata.”

Alte mistere neelucidate: mesajul lui ET, sensul mortii si teoria liberului arbitru

Cercetatorii de la NASA au gasit dovezi ca exista viata pe Marte. Apoi s-au razgandit. De mai multe ori. Cercetatorii de la NASA au descoperit mai multe elemente care atesta ca a existat viata pe Marte, dar sustin ca nu exista suficiente elemente certe in acest sens. insa stiinta mai are multe enigme de descifrat, nu numai in Univers, ci si pe Pamant.

6.Metanul martienilor

La 20 iulie 1976, sonda spatiala Viking a luat cateva probe de sol martian si le-a amestecat cu nutrienti radioactivi. Oamenii de stiinta erau de parere ca, daca solul martian degaja metan in aceste conditii, inseamna ca a existat ceva ce a consumat nutrientii, deci ar putea exista viata pe Marte, cel putin la nivel microscopic.

Fizicienii incearca sa recreeze conditiile care au existat imediat dupa Big Bang, pentru a intelege mai bine procesele ce au loc in Univers

in prezent, exista mai multe dovezi ca „ceva” degaja metan pe Marte, dar este acel „ceva” o forma de viata?, se intreaba oamenii de stiinta.

7.Mesaj de la extraterestri

Cei mai multi dintre oameni nu cred ca suntem singuri in Univers. Cei care au avut minte mai multa si au avut si posibilitatea au incercat sa intre in contact cu alte civilizatii. A raspuns ET la „invitatiile” la dialog lansate de pamanteni? Da, daca este sa dam crezare interpretarii unui misterios semnal venit dinspre constelatia Sagetatorul. Acesta a fost receptat la 15 august 1977 de catre Big Ear, radiotelescopul Universitatii din Ohio, amplasat in statul Delaware.

Era un puls electromagnetic care a durat 37 de secunde si avea exact caracteristicile unui semnal extraterestru inteligent.
Astronomul Jerry Ehman, care a avut bucuria sa fie la post, nu se mai putea opri din „Wow!” si asa i-a ramas numele semnalului. Prima stea in acea directie se afla la 220 de ani lumina.

Daca semnalul chiar provenea de acolo, pentru pamanteni ar fi trebuit sa fie cel putin un eveniment astronomic extraordinar de important. Sa aiba ET un transmitator atat de puternic? De atunci persista aceasta dilema despre originea semnalului „Wow!”

8.Virusurile gigantice

Mimivirus, agent potential al pneumoniei, a fost detectat pentru prima data in 2003, de oamenii de stiinta de la Centrul National de Cercetare (CNRS) din Marsilia. Mamavirus a fost descoperit mai tarziu, in Bradford, dar intra in aceeasi familie cu Mimivirus. Aceste virusuri gigantice ating dimensiunile unor bacterii, fiind vizibile cu un microscop obisnuit.

Dupa defectiunea de anul trecut, acceleratorul de particule va fi repus in functiune in septembrie

Mimivirus are diametrul de o jumatate de micron si a fost confundat mult timp cu o bacterie pe care o imita. Cele doua virusuri gigantice erau ascunse in microorganismele din apa din turnurile de racire ale unor instalatii de climatizare. Chiar daca nu au impact fatal pentru sanatatea oamenilor, existenta acestor virusuri ii bulverseaza pe cercetatorii care credeau ca stiu cum a evoluat viata pe Pamant, in toate formele sale.

„Mimi” are un genom asemanator celui uman, ceea ce inseamna ca a participat la istoria Pamantului din cele mai vechi timpuri, dar a scapat nedetectat. Cate altele or mai fi?

9.Ce este moartea?

Omul constientizeaza moartea si este inspaimantat. Dar oricine se gandeste cat de mult s-ar aglomera Pamantul daca oamenii ar fi nemuritori si s-ar inmulti constant ajunge la concluzia ca moartea e necesara. Macar pentru a face loc si altora. si atunci, de ce ne mai nastem?

Unii evolutionisti cred ca procesul viata-moarte este unul autodistructiv si fara sens. „Ne nastem ca sa murim!” este expresia dezamagirii umane. Specialistii s-au straduit sa localizeze genetic „intrerupatorul” care pune capat vietii, dar nu l-au gasit. Nici pe cel care o poate prelungi, desi au fost lansate nenumarate „retete”. Acesta este unul dintre cele mai tulburatoare mistere ale vietii.

10.Sexul, o loterie a vietii

Natura demonstreaza ca sunt multe alte modalitati de reproducere in afara de actul sexual. Charles Darwin a fost primul care a ridicat problema actului sexual ca mijloc de reproducere. Toate argumentele in favoarea reproducerii prin act sexual au cedat locul celor care demonstreaza ca inmultirea asexuata sau „autoclonarea” este mai eficienta pentru transmiterea genelor catre noua generatie.

Observatorul Arecibo din Puerto Rico apartine Universitatii Cornell si detine cel mai mare telescop radio cu o singura deschidere, avand un diametru de 305 metri

Nu exista nicio dovada ca actul sexual plaseaza specia care il practica pe o pozitie mai buna in lantul evolutiv, facand-o mai adaptabila. Din contra. si atunci de ce oamenii, pasarile si animalele se reproduc printr-o actiune care nu le asigura perenitatea?

11. Liberul arbitru

Omul are la dispozitie liberul arbitru, care ar trebui sa functioneze protector in situatiile de rascruce. si atunci de ce se spune ca, daca dai unui om posibilitatea sa aleaga, intotdeauna alege prost? Instinctul si experienta sunt principalele elemente care pun in functiune nu numai actiunile supravietuirii - miscarea, mancatul, bautul, imbracatul etc. - dar sunt si cele care determina gandirea, deciziile optime, minciunile, agresivitatea.

Toate actiunile oamenilor fac parte dintr-un sistem asupra caruia patroneaza nu liberul arbitru, ci creierul. Cel putin asa au constatat specialistii neurologi.

Creierul comanda deciziile pe care le considera bune pentru protectia organismului. Tot creierul este si cel care creeaza iluzia ca orice face un om este rezultatul unei vointe proprii. Defectiunile „masinariei” conduc spre manifestari aberante, dar nu exista nicio dovada a manifestarii liberului arbitru, dupa cum sustin neurologii.

Aceasta ar trebui sa ramana la nivel de ipoteza, altminteri cum ar mai putea un om sa fie judecat pentru „faptele” rele ale creierului, daca nu dispune de liberul arbitru, „caramida” sistemului judiciar.

12.Efectul placebo

Unui om i se poate induce senzatia ca se simte mai bine dupa ce a luat o pastila „falsa”, cu conditia ca persoana care i-o administreaza sa fie investita cu autoritatea necesara. Acest fapt incalca toate regulile medicinii, conform carora fiecare medicament actioneaza chimic asupra bolii pentru care a fost prescris.

Efectul placebo este o pseudoactiune, o pacaleala mentala a organismului si nu ar trebui sa aiba niciun efect fizic. si, totusi, are. Este imposibil de explicat stiintific de ce. Ar trebui sa se admita ca organismul se poate vindeca si singur, numai sa aiba bolnavul incredere in fortele proprii. De ce nu? Se poate, dar atunci omul nu mai poate fi considerat un „creuzet” chimic!

13. Homeopatia

Homeopatia este un sistem de medicina alternativa, cunoscuta pentru practica controversata de a oferi tratamente care efectiv nu contin niciun ingredient chimic activ. Teoria homeopatiei a fost dezvoltata de medicul saxon Samuel Hahnemann (1755–1843) si enuntata in 1796. Nici observatiile, nici fundamentarea nu indeplinesc conditiile minime pentru a fi considerate stiintifice.

Experimentele patogenetice realizate de homepati nu au nicio legatura cu afectiunile care ar trebui tratate, fiind realizate cu dilutii misterioase. Testele stiintifice, pe baza metodei dublului orb, binecunoscuta pentru probitatea acesteia, au aratat ca tratamentele homeopatice au acelasi efect ca placebo.

Descoperirile ulterioare teoriei lui Hahnemann, cum ar fi dimensiunea atomilor (Loschmidt, 1865) sau sinteza ureei (Friedrich Wöhler, 1828) au adus unele lamuriri, si anume ca o solutie atat de diluata, cum e o doza homeopatica, nu mai contine nici macar o molecula din substanta initiala, deci n-ar mai trebui sa aiba efecte terapeutice.

insa cele mai moderne experimente, considerate inca la granita stiintei, au demonstrat ca exista o „memorie” a apei, capabila sa regenereze viata la „parametri” normali de functionalitate.