Sauniere a descoperit comoara Templierilor?

Scris de **OpHaNiM** 7/3/2011, 05:59

La inceputul erei crestine, Rhaede (viitorul Rennes-le-Château) era
al treilea oras ca marime in regatul vizigot. Legendele spun ca
vizigotii au furat, in incursiunile repetate pe care le-au intreprins
contra Romei, o parte din comoara Templului din Ierusalim.

In Evul Mediu timpuriu, Rennes-le-Château a devenit unul dintre cele
mai importante centre ale catarilor (secta maniheista crestina), dar a
fost distrus aproape in intregime de cruciati, in timpul masacrului din
1244.
In anul 1300 insa, orasul a fost refacut de cavalerii templieri, care
si-au stabilit aici unul dintre cele mai importante comandamente. In
mod misterios, pe 13 octombrie 1307, cand templierii au fost arestati
din ordinul papei, fortareata din Rennes-le-Château a fost singura care a
scapat neasediata de armata franceza, iar membrii ordinului s-au retras
in anonimat. Pentru posteritate, Rennes-le-Château a devenit cunoscut
insa abia la sfarsitul secolului al XIX-lea, datorita abatelui François
Bérenger Saunière. Acesta a fost preotul bisericii din Rennes-le-Château
din 1885 pana in 1917, cand a murit, la varsta de 65 de ani.

In
timp ce renova edificiul, Saunière a gasit, intr-unul dintre beciurile
acestuia, doua pergamente (ulterior s-a stabilit ca aveau o vechime de
aproximativ 850 de ani) care contineau mesaje codificate. Unul dintre
ele, relativ usor de descifrat, se refera la istoria unei vechi linii
regale, stinsa de mai bine de 1.000 de ani – regii merovingieni sau
regii sacri. Celalalt, din care s-a pastrat doar prima pagina (cu o
schita, mai multe simboluri esoterice si sintagma „Et in Arcadia ego”),
s-a presupus ca descrie locatia comorii cavalerilor templieri.
Cert este ca, la scurt timp de la descoperirea pergamentelor,
Saunière a devenit unul dintre cei mai bogati oameni ai Frantei: a
cheltuit o avere colosala pentru renovarea bisericii, construirea unui
castel gotic si amenajarea mai multor gradini, pe care le-a populat cu
plante si animale exotice. Domeniul lui Saunière s-a transformat repede
intr-un loc de intalnire a elitelor Europei.
Cazul abatelui a ajuns la Vatican, Saunière a fost chestionat in
legatura cu provenienta averii sale, dar papa a refuzat timp de sapte
ani sa pronunte vreun verdict impotriva preotului din Rennes-le-Château,
pana in 1911, cand, in urma presiunilor repetate ale cardinalilor,
acesta a fost excomunicat.

Oraselul
francez Rennes-le-Chateau este un loc al misterului, inconjurat de o
atmosfera de secretomanie si dand impresia ca ascunde date care, odata
scoase la iveala, ar putea provoca un veritabil cutremur in gandirea
religioasa si in societatea crestina de azi. A fost oare implicat
François Berenguer Sauniere, preotul acestei obscure asezari in dificila
sarcina de a pastra secretul presupusului mariaj dintre Iisus Hristos
si Maria Magdalena?
De-a lungul timpului oamenii de stiinta, teologii si ocultistii au
analizat acest caz din toate unghiurile posibile iar cercetatorii au
cautat marturii in sprijinul acestei povesti „eretice” care, daca s-ar
confirma, ar distruge din temelii crestinismul. Unii dintre ei sustin ca
o asemenea dovada incontestabila ar fi fost deja gasita, gratie
britanicului Ben Hammott, producatorul documentarului „Legatura de
sange”. Hammott a devenit interesat de misterul de la Rennes-le-Chateau
in 1997, cand a vazut un documentar realizat de Henry Lincoln, un
specialist in misterele sacre. Fascinat de istoria asezarii, el si-a
inceput propria investigatie iar in 1999 a venit la Rennes-le-Chateau
pentru a incerca sa descifreze unele dintre presupusele indicii ascunse
aici, mai ales in decoratiunile bisericii inaltate de Sauniere, pe care
le-a considerat referiri evidente la enigma controversatului mariaj al
lui Iisus.

O descoperire de senzatie
Urmand aceste semne si unind punctele indicate de ele, Hammott a
reusit sa schiteze o harta care l-a condus la un munte din apropierea
orasului. In urma unei expeditii de recunoastere a locurilor, Hammott a
descoperit o grota in acel munte, pe care s-a decis sa o exploreze.
Inarmat cu o camera video, s-a aventurat inauntru si la un moment dat a
intalnit o firida stramta, ce nu i-a mai permis intrarea. A avut insa
inspiratia sa lege camera – care in acest timp filma totul – cu o
franghie si a coborat-o in crapatura din stanca. Atunci cand a tras-o
inapoi si a privit filmul a ramas stupefiat: aparatul inregistrase
prezenta a ceva straniu, ceva ce semana cu un mormant continand trupul,
aparent mumificat, al unui om, acoperit cu un giulgiu pe a carui panza
era desenata steaua Ordinului Templierilor!

Un an mai tarziu, beneficiind de o camera mult mai sofisticata,
Hammott s-a reintors la Rennes-le-Chateau si a facut o noua
inregistrare, care a scos in evidenta detalii si mai socante. In
interiorul firidei din stanca se afla o cruce mare de lemn, o panza
avand pictata pe ea Steaua lui David, bucati de pergament si cufere,
unele dintre ele deschise si lasand sa se vada monede si bijuterii,
risipite imprejur. „Singura cale de acces in cavitate este o crapatura
ingusta. Prin ea am introdus camera, sa pot filma. Ultima oara cand am
fost acolo am descoperit ca o parte din tavanul grotei se prabusise,
avariind unele dintre obiectele de pe podea. Giulgiul ce acoperea trupul
parea intact si am remarcat doar o usoara deplasare a unui colt al sau.
In plus, cavoul era mai uscat la prima mea vizita, probabil ca
prabusirea tavanului facuse ulterior sa se prelinga apa din stanca.
Multi m-au intrebat despre locatia acestei grote dar din motive evidente
am refuzat sa le-o dezvalui. Pot spune doar ca se afla foarte aproape
de Rennes-le-Chateau si ca mai mult ca sigur parintele Berenguer stia de
existenta ei”, sustine cercetatorul britanic.

El a mai dezvaluit ca grota pare a fi o cavitate naturala, largita
ulterior de mana omului. Probabil, crede Hammott, era un loc in care
Templierii si-au ascuns comorile si s-au refugiat si ei, temporar,
atunci cand membrii Ordinului au fost arestati in masa, spre a scapa de
razbunarea lui Filip, regele Frantei. In orice caz, britanicul este
convins ca Templierii aveau legaturi cu cel putin o familie din satul
(pe atunci) Rennes-le-Chateau si ca secretul a fost transmis din
generatie in generatie, pana ce abatele Antoine Bigou – parohul abatiei
locale pe la 1774 – a intrat in posesia lui, prin intermediul unei
aristocrate, ultima pastratoare a tainei.

Steaua lui David si Crucea Templierilor

Potrivit cercetatorului Nicholas Haywood, pana la Revolutia Franceza
mai multe familii din mica nobilime locala, precum Blanchefort, Aniort,
De Negre si De Hautpoul, au vegheat asupra mormantului. Cand ultima lor
reprezentanta a pierit, fara a lasa urmasi, ea a transmis secretul,
probabil ca urmare a unei hotarari luate cu multe veacuri inainte,
intr-o asemenea eventualitate, preotului local, Bigou.
Ulterior, acesta
l-a comunicat sacerdotilor ce au venit dupa el, la Rene-le-Chateau –
Sauniere, Boudet si Gelis. Dar probabil ca dupa moartea lui Sauniere
cavoul din grota s-a deteriorat pana la ruina si intrarea a fost
blocata.Inainte ca acest lucru sa se intample, sugereaza Haywood,
Sauniere a putut lua unele dintre obiectele de pret aflate acolo – ceea
ce explica de ce unele cufere erau deschise.

Preotul fusese avertizat sa nu faca acest lucru si moartea lui ar fi
putut fi cauzata de incalcarea acestei interedictii. Printre obiectele
aflate in interiorul grotei, Hammott a reusit sa identifice si o carte
si mai multe potire, datand probabil din secolul XIX, ceea ce sugereaza
ca aici s-au desfasurat unele ceremonii religioase. Britanicul nu a
putut descifra, de pe cotorul cartii, decat cateva litere curbate,
printre care „L”, „E”, „D”, „F”, „H”, „I” dar spune ca doar atunci cand
se va reusi patrunderea in grota se va stii cu adevarat ce mister
ascunde aceasta carte. Tot atunci va deveni evidenta prezenta alaturi a
crucii de lemn si a Stelei lui David, precum si a giulgiului cu crucea
Templierilor, ce acopera ramasitele pamantesti ale misteriosului
personaj ingropat acolo.

Trupul din grota este al Mariei Magdalena?

„In
acest moment nu se poate spune nimic despre semnificatia lor dar sper
sa primim acceptul autoritatilor franceze pentru a incepe excavatiile si
atunci sa gasim raspunsul. Nu cred ca panza cu Steaua lui David este
foarte veche, ar putea avea cel mult o suta si ceva de ani si probabil a
fost dusa acolo de Sauniere, spre a inlocui panzele distruse de timp.
Crucea de lemn este insa mult mai veche si ar putea data inca de pe
vremea Templierilor, se stie ca ei foloseau asemenea cruci mari la
ceremoniile lor. Artefactul s-a conservat perfect atata vreme cat grota a
fost ferita de intemperii dar avarierea tavanului si patrunderea
umezelii ar putea sa o distruga in timp, daca nu se intervine rapid”,
precizeaza Hammott. Tot el explica modul in care a putut preleva fire de
par de la cadavrul aparent mumificat, acoperit cu lintoliul templier:

„Solutia a fost simpla si ingenioasa – ne-am folosit de un vatrai
flexibil si lung, din acelea cu care se inteteste focul in seminee, in
varful caruia am atasat o banda adeziva. Ghidat de camera video, am
indreptat vatraiul spre capul misteriosului personaj si astfel am putut
lua cateva mostre din parul sau.” Firele de par au fost trimise la
laboratorul Universitatii Lakehead, din Canada, unde analiza ADN a
demonstrat ca este vorba despre un nativ din zona Orientului Mijlociu!

Aceasta descoperire ar putea insemna ca trupul din grota ar putea
apartine Mariei Magdalena? Din pacate, conditiile deficitare de
conservare a firelor de par i-au impiedicat pe savantii canadieni sa
spuna cu certitudine daca ADN-ul apartinea unui barbat sau unei femei.
Au intrat in scena atunci antropologii: la sugestia lui Rene Barnett,
unul dintre producatorii documentarului „Legatura de sange”,
specialisti care au vrut sa-si pastreze anonimatul, dat fiind subiectul
deosebit de delicat, au examinat fotografiile trupului ascuns de
giulgiu. Bazandu-se pe caracteristicile faciale care diferentiaza
craniul unei femei de cel al unui barbat, concluzia a fost ca acel corp
apartine unei femei. Este oare acesta cavoul care adaposteste ramasitele
pamantesti ale Mariei Magdalena? Timpul va oferi, cu siguranta, un
raspuns. Intre timp, interesul fata de descoperire nu a scazut deloc, ci
dimpotriva, s-a intensificat, mai ales dupa ce Hammott a gasit, urmand
indiciile existente in biserica de la Rennes-le-Chateau, o alta firida,
in care se aflau patru sticle pecetluite cu ceara verde, datand din
secolul 19.

In interiorul acestora se gaseau documente scrise de insusi Sauniere,
asa cum au confirmat expertii grafologi, comparandu-le cu scrisori ale
acestuia. Continutul lor a amplificat si mai mult misterul. Primul mesaj
continea putine cuvinte, in franceza si latina „Ierusalem” – „E,u sunt
aici”, „Santus” si „Corpus” si cateva desene, motiv pentru care a fost
numit „Codexul Ierusalim”. Mesajul se refera, crede Hammott, la
lucrurile care puteau fi gasite de indata ce semnele erau descifrate. In
afara de scrisul lui Sauniere insa, documentul nu continea practic
nimic legat direct de misterul Rennes-le-Chateau si desigur nici o
mentiune la faimoasa Priorie a Sionului. „Si totusi, o pagina din
jurnalul lui Sauniere, datata 21 septembrie 1891, ne face sa ne gandim
ca atunci a descoperit mormantul acestui „sanctus corpus”: „Vreme
ploioasa. Am descoperit un mormant, in amurg”. Ce mormant descoperise
Sauniere?
Comoara lui Sauniere

Pentru
a elimina orice dubiu, Hammott a comparat unele indicii din mesaj cu
cele intalnite in biserica. In plus, cuvintele dintr-un alt document –
cista si clavis (cufar si cheie) l-au facut sa creada ca referirea se
facea la un loc diferit de mormantul descoperit de el in grota. Cand a
luat a treia sticla, i-a atras atentia un clinchet, venind din
interiorul ei. A desfacut-o si a gasit acolo o cheie micuta. In fine, in
a patra sticla se vorbea despre grota in care cufarul putea fi gasit:
in valea Couleurs, formand un unghi de 22 de grade cu turela superioara a
Turnului Magdala, care are 22 de trepte si doua ferestre, de la care
grota se poate vedea. Cand Hamott a identificat aceasta noua grota
indicata de preot, in interiorul ei a gasit un cufar si, intr-o firida
din apropiere, o cupa de portelan, un bol pentru ungere cu mir, treizeci
de monede vechi si un borcan de sticla, continand un pergament. Datarea
cu carbon radioactiv a cufarului, realizata la Londra, a sugerat ca
acesta era vechi de cel putin sapte secole.

Din cauza umiditatii in care statuse – caci fusese, banuiau
specialistii, ingropat multa vreme – era plin de mucegai si carii. Pe
capacul sau se distingea insa un paianjen – simbolul familiei
D’Hautpoul, stapanii domeniului Rennes, ce avusesera stranse legaturi cu
Templierii. In privinta pergamentului, analizat tot cu C-14, la
Universitatea Oxford, s-a stabilit ca acesta data din anul 1452.
Borcanul in care fusese ascuns pergamentul pare sa fi apartinut
parintelui Sauniere si are o mare relevanta pentru rezolvarea
misterului, fiindca stabileste probabil o legatura directa cu flaconul
de sticla gasit intr-un stalp al bisericii de la Rennes-le-Chateau.

De
descoperirea acestui flacon, care de asemenea continea un pergament,
depinde intelegerea misterului. Pentru ca imediat ce l-a gasit, Sauniere
a inceput sa faca sapaturi clandestine in cimitirul parohial.
Indiferent ce informatii continea pergamentul, el l-a condus pe preot la
aflarea unei comori imense, ce l-a imbogatit si i-a finantat
investitiile masive, in regiune. Sa nu uitam ca bogatia lui Sauniere,
aparuta peste noapte, a starnit circumspectie la nivelurile superioare
ale ierarhiei bisericesti si ca el a fost anchetat pentru aceasta,
intrucat banii cheltuiti depaseau cu mult veniturile sale, de modest
preot de tara. S-a spus ca abatele s-ar fi imbogatit cerand enoriasilor
sa-i plateasca slujbele pe care le facea, contrar cutumelor bisericesti,
dar probabil ca aceasta motivatie a fost inventata spre a-l denigra.
Morti misterioase

Un alt subiect incitant, surprins de documentarul lui Hammett, este
misterioasa si brutala crima comisa in 1897, cand parintele Antoine
Gelis, pastor in satul invecinat, Coustassa, a fost ucis. Crima a fost,
se pare, ritualica, intrucat detaliile ei erau neobisnuite. Preotul nu
fumase niciodata si totusi langa cadavrul sau s-a gasit un pachet de
tigarete Tzar, pe care era scris, cu creionul, „Viva Angelina”. Intrarea
in biserica, pe a carui pardoseala fusese gasit cadavrul groaznic
mutilat al preotului, nu fusese fortata si nu lipsea nici unul dintre
pretioasele odoare bisericesti, semn ca motivul crimei nu fusese jaful.

Politia nu i-a descoperit niciodata pe asasini – se presupunea ca au
fost mai multi – si nici cauza din care el fusese ucis. Cine ar fi avut
interes sa-l asasineze pe un preot de tara, batran si inofensiv? Dar
oare cunostea Gelis un secret pe care a vrut sa-l dezvaluie si a fost
impiedicat sa o faca, astfel?

Scrisorile lui Sauniere contin o confesiune tulburatoare: preotul
releva faptul ca n-ar fi fost strain de aceasta atrocitate, o declaratie
care nu face decat sa alimenteze si mai mult enigmele acestui veritabil
„thriller istoric”. Sa nu uitam ca in urma cu sase ani, cand Sauniere
descoperise acel „mormant”, intr-o seara ploioasa, el isi anuntase
colegii, pe abatele Gelis si pe abatele Boudet, deci acestia cunosteau
taina lui. In plus, si abatele Boudet murise subit, oficial din cauza
unui cancer digestiv, dar trupul sau prezenta semne de otravire!
Scrisorile abatelui Sauniere vorbesc si despre existenta unei grote
vizibile din Turnul Magdala, clopotnita bisericii construite de
Sauniere, grota numita de acesta „pestera Magdalenei”, unde s-ar afla
potirul cu mir al lui Iisus si al Mariei.
Pentru a realiza documentarul sau, cercetatorul englez a investigat
timp de trei ani toate pistele care puteau avea legatura cu fenomenul
Rennes-le-Chateau, discutand cu Claire Corbu si Antoine Captier din
Carcassone, cei mai renumiti experti in istoria locurilor si detinatori
ai caietelor lui Sauniere. De altfel Claire este fiica lui Noel Corbu,
cel care in 1946 a cumparat proprietatile lasate de preot credincioasei
lui slujnice, Marie Denarnaud. In prezent, Hammett incearca sa convinga
autoritatile locale din Rennes-le-Chateau sa-i permita sa faca excavatii
in grota, excavatii care, spera el, vor duce la identificarea trupului
neinsufletit ascuns sub mantia templiera. Vor duce investigatiile sale
la relevarea unei taine ce ar putea schimba din temelii conceptiile
religioase a milioane de oameni?