Ordinul Templierilor

Scris de **OpHaNiM** 4/3/2011, 20:31

Ordinul
Templierilor a fost întemeiat în anul 1118 de Hugo von Payen.
Întorcîndu-se din Ţara Sfântã în Franţa, a devenit aici o importantã
forţã politicã, edificatã pe esotericã, pe cunoştinţele gnostice aduse
din Orient, preluate de la iniţiaţii islamici. Dupã ce puterea lor a
crescut foarte mult, concurând structurile statornicite, regele francez
şi papa le-a zdrobit ordinul, cu neobişnuitã violenţã, în 1307. Au
reusit însã sã penetreze în ramura britanicã, respectiv scoţianã a
francmasoneriei. Gradele Cavalerilor Templieri cuprind Crucea Rosie,
Ordinul Maltez-Ioanit, Ordinul Templier. Henry Dunant, întemeietorul
Crucii Roşii, a fost francmason de gradul Cavalerilor Templieri.
Maltezii şi Ioaniţii sânt destul de familiari românilor datorită
prezenţei lor în convoaiele de ajutoare din timpul Revoluţiei.
De
asemenea, Umanismul şi Renaşterea din evul mediu sânt rodul
organizaţiilor oculte, indiferent cum s-ar numi ele. Atât Umanismul cât
şi Renaşterea au efectuat schimbãri profunde asupra modului de gândire
al omului acestei perioade. În ce direcţie, vom vedea în cele ce
urmeazã. Cauzele care au nãscut cele douã curente se regãsesc, pentru
ochiul atent, în hermenismul care a început sã intre în Europa creştinã,
începând cu secolul al XII-lea, prin traducerea unor lucrãri de
filosofie şi ocultism din limba arabã , în cadrul diasporei evreieşti,
printr-un Maimonide, Avicena, Averoe, ş.a. Prin filiera arabã vechea
filosofie anticã pãtrunde în Europa. Putem afirma, de asemenea, cã
scolasticii, întemeietorii ei, au fost cei care au pus început
explicãrii pe cale raţionalã a ştinţelor oculte. Scrierile lui Avicena,
Averoe, Maimonide influenţeazã gândirea lui Albertus Magnus (1207-1280),
care a fost învãţãtorul lui Toma d'Aquino, prin care filosofia pãtrunde
în teologia Bisericii Catolice. Secolele XIII-XIV sânt caracterizate de
activitatea mişcãrilor pietiste, care manifestau de cele mai multe ori o
acţiune centrifugã faţã de Biserica oficialã. Peste secolul al XV-lea
şi-a pus amprenta agitaţia creată de pre-reformatori: J. Hus, J. Wiclif,
Savanarola, care va duce în secolul urmãtor la izbucnirea Reformei,
declanşatã de Luther.
Cu
epoca umanistã gnosticismul obţine o mare victorie asupra Bisericii.
ştiinţele raţionale nu erau altceva decât o traducere pe înţelesul
maselor largi a "adevãrurilor" deţinute de ştiintele oculte.
Rolul
deosebit în formarea francmasoneriei speculative au avut-o Ordinul
Templierilor şi rosicrucienii. Afluxul rosicrucienilor cãtre
francmasonerie s-a petrecut în Anglia, la sfârşitul secolului al
XVII-lea. Francmasonii au preluat toate idealurile de la rosicrucieni,
între care şi cel al revoluţiei morale universale. De pildã, între anii
1771- 1779 prestigiul francmasoneriei speculative creşte atât de
vertiginos încât toatã nobilimea, toţi oamenii de ştiinţã, toţi
academicienii, toţi oamenii politici din Franţa devin masoni. Din anul
1791 masoneria europeanã începe edificarea doctrinei sale politice,
bazatã pe manipularea maselor şi aplicarea durã a mijloacelor represive.
Aceasta doctrinã va fi perfecţionatã în timpul revoluţiilor şi
terorilor comuniste. Unul din idealurile persistente a fost constituirea
Statelor Unite ale Europei. O clipã, masonii au crezut cã Napoleon e
menit sã realizeze acest vis, dar s-au înşelat. Se va înfiinţa
Societatea Natiunilor, apoi ONU - Europa, însã, rãmânea mereu divizatã.
Dar la 12 decembrie 1990, Parlamentul european a adoptat raportul lui
Emilio Colombo asupra "bazelor constituţionale ale Uniunii Europene".
Astãzi mult visatele State Unite ale Europei sânt deja o realitate. Dacã
masoneria europeanã viseazã realizarea Statelor Unite ale Europei, în
schimb masoneria universalã, care este subordonatã sionismului
internaţional, viseazã realizarea unei noi ordini mondiale, stabilirea
unui conducãtor mondial într-un guvern mondial.