Emanuel Swedemborg: savantul-politician devenit vizionarul care a vorbit cu ingerii

Scris de **OpHaNiM** 14/7/2014, 05:19

Emanuel Swedenborg (1688-1772) a fost om de stat şi savant. După ce a făcut nişte descoperiri semnificative, Swedenborg a trecut printr-o criză spirituală care a prefaţat o serie incomparabilă de întâlniri spirituale. El a consemnat aceste întâlniri în treizeci de volume, considerând despre sine că împlineşte voia lui Dumnezeu ca omenirea să aibă posibilitatea să afle adevărul despre viaţa eternă.

În ultimii douăzeci şi şapte de ani ai vieţii sale, Swedenborg a explorat tărâmurile raiului şi iadului, a vorbit cu îngerii despre viaţa de după moarte, a discutat cu spiritele nou venite în lumea spirituală.

Aparitii Editoriale

Oracolul Ingerilor

Dezbateri cu diavolii

Conversatii cu ingerii

Editura PI a lansat in aceasta vara doua lucrari de referinta: "Conversatii cu ingerii (Ce a auzit Swedemborg cand a fost in Rai)" si "Dezbateri cu diavolii". Aceste lucrari evidentiaza profuzimea spirituala la care a ajuns un savant si simultan un politician dupa ce auzit voia lui Dumnezeu:

Căci Dumnezeu a binevoit... să-mi deschidă lăuntrul minţii sau spiritul fi astfel am putut fi alături de îngeri în lumea spirituală fi în acelaşi timp, în lumea naturală, alături de oameni, iar asta [s-a petrecut} timp de douăzeci şi fapte de ani.

Remarcabila declaraţie a lui Emanuel Swedenborg – om de ştiinţă al secolului XVIII, politician si vizionar – pregăteşte cititorul pentru această colecţie de întâlniri cu îngerii. În ultimii douăzeci şi şapte de ani ai vieţii sale, Swedenborg a explorat tărâmurile raiului şi iadului, a vorbit cu îngerii despre viaţa de după moarte, a discutat cu spiritele nou venite în lumea spirituală, despre concepţiile greşite pe care le aveau în legătură cu viaţa de apoi şi a polemizat cu demonii ori spiritele rele ale iadului. Om de cultură al iluminismului, Swedenborg a notat toate aceste întâlniri, confirmând voia lui Dumnezeu, ca omenirea să cunoască adevărul despre viaţa veşnică.

Aceste relatări, traduse de oamenii de cultură swedenborgieni David Gladish şi Jonathan Rose, au fost selectate din trei lucrări ale lui Swedenborg, Despre Iubirea în Cuplu, Apocalipsa Dezvăluită şi Adevărata Religie Creştină, fiind organizate în prezenta lucrare în funcţie de subiect. Conversaţiile lui Swedenborg cu îngerii înfioară cititorul prin pătrunderea în realitatea lumii spirituale.

Om de stiinta si politician
În perioada 1710-1715 Emanuel Swedenborg a călătorit în Anglia, Olanda, Franța și Germania pentru a studia și a lucra împreună cu savanți de frunte ai Europei Occidentale din acele timpuri. În Londra Swedenborg a studiat opera lui Sir Isaac Newton, a lucrat cu astronomul John Flamsteed, și a investigat experimentele chimice ale lui Robert Boyle.

La întoarcere în Suedia în 1714, Swedenborg a studiat ca inginer sub ghidarea genialului inventator suedez Christoplier Polliem. Cariera sa ca om de știință s-a dovedit prodigioasă. A fondat prima revistă științifică suedeză, Daedalus Hyperboreus. La 30 de ani cunoștea 10 limbi străine, iar ulterior a învățat și ebraica și aramaica. Deși a fost logodit, nu s-a căsătorit niciodată.

Inventator prolific, Swedenborg a conceput, ca și Leonardo da Vinci, un vehicul destinat zborului, dotat cu aripi fixe și propulsat de o elice. A proiectat vehicule pentru navigația subacvatică, o mașină cu aburi, un model de ecluză și o pendulă cu apă destinată pentru a reprezenta mișcarea planetelor.

Câțiva ani mai târziu Regele Carol al XII-lea al Suediei i-a oferit o slujbă ca supervizor al industriei miniere suedeze între anii 1716 și 1747 și a început să publice ceea ce s-a dovedit a fi în cele din urmă o lucrare fundamentală în metalurgie, Opera philosophica et metallurgica (1734), considerată și astăzi de referință în domeniu. A fost acceptat ca membru al guvernului într-un cabinet cu reputație internațională în domeniul metalurgiei.

După moartea lui Carol al XII-lea, Emanuel a fost înnobilat de Regina Ulrika Eleonora, iar numele său de familie a fost schimbat în Swedenborg (sau Svedenborg). Această schimbare i-a conferit o poziție în Casa Nobiliară Suedeză unde a rămas ca participant activ la guvernarea Suediei întreaga sa viață.

Ca membru al Academiei Regale a Științelor Swedenborg s-a dedicat studiilor științifice și reflecțiilor filosofice. După 1734 el și-a direcționat studiile și lucrările asupra anatomiei în căutarea unei interfețe dintre suflet și corp, făcând câteva descoperiri semnificative în domeniul fiziologiei.

In cautarea sufletului
Următoarea schimbare majoră în viața lui Swedenborg a intervenit imediat după moartea tatălui său când a începui să-și folosească timpul liber „în căutarea sufletului”. A respectat cu strictețe sfatul tatălui său care îi fusese dat la terminarea studiilor universității din Uppsala: „Te rog din tot sufletul să-1 iubești și să te temi de Dumnezeu dincolo de toate, pentru că fără această frică de Dumnezeu toate celelalte studii, întreaga învățătură nu contează și este într-adevăr dăunătoare.”

Swedenborg a ales să întreprindă un studiu al anatomiei umane. Rezultatul acestor studii au fost două volume substanțiale care includeau descoperiri semnificative cum ar fi localizarea anumitor funcții motorii în cortexul cerebral. Studiile sale asupra sistemului nervos și al creierului, l-au creditat pentru prima înțelegere precisă a importantei cortexului cerebral și a mișcării respiratorii a țesuturilor cerebrale. Oamenii de știință moderni au conchis că descoperirile lui Swedenborg au deschis drumul majorității conceptelor fundamentale din fiziologia nervilor și organelor de simț. El este de asemenea prețuit pentru explicațiile cu privire la funcțiile și importanța glandelor endocrine, în special glanda pituitară.

Perioada revelatiilor divine
Între anii 1743 și 1745 Swedenborg a intrat într-o fază de tranziție care a avut drept rezultat o schimbare a preocupărilor sale centrale de la știință și filosofie la teologie.
În 1743, la vârsta de 55 de ani, aflându-se la Londra, are o revelație care îi schimbă radical cursul vieții. Dumnezeu i-a revelat misiunea pe care i-a încredințat-o, spunându-i: „Eu sunt Domnul, Creatorul și Eliberatorul; te-am ales pentru a face cunoscut oamenilor sensul spiritual al Sfintelor Scripturi. Îți voi dicta tot ceea ce va trebui să scrii.” Din acel moment, Swedenborg a renunțat la științe și s-a consacrat descrierii lumii spirituale, unei vieți mistice creștine care i se dezvăluia progresiv și pe care a făcut-o cu măiestria pe care o dobândise grație educației sale religioase.

În 1744 Swedenborg a călătorit în Olanda, timp în care el a început să aibă o serie de vise revelatorii. Swedenborg purta cu el un jurnal de călătorie în care și-a descris experiențele avute în aceste vise. Jurnalul a fost descoperit în Biblioteca Regală, abia în 1850 și publicat în anul 1859 cu titlul Drömboken (Cartea de vise).

În 1747 el începe să învețe ebraica pentru a citi în original Biblia. Nu de puține ori a făcut dovada unor înzestrări excepționale – clarviziune și profeție. În 1759, aflându-se la Göteborg, a descris un incendiu ce avea loc la Stockholm, descriere confirmată ulterior cu exactitate. În 1762, aflându-se în stare de transă, a avut viziunea morții țarului Petru al III-lea al Rusiei. Reginei Ulrika i-a transmis un mesaj de la defunctul ei frate, Augustus Wilhelm.
Arcana Caelestia 1749

Între anii 1749 și 1756 Swedenborg a publicat principala sa operă teologică Arcana Caelestia sau Heavenly Secrets (Secretele Cerului), al cărui titlu complet poate fi tradus ca Dezvăluirea Sensurilor Profunde Cerești din Sfânta Scriptură sau Cuvântul Domnului. Această lucrare ce cuprinde 10 volume cu un total de aproximativ 6000 de pagini, comentează fiecare vers și adesea fiecare cuvânt din Geneză și Exod, interpretând-ule cu multiple nivele de semnificație referitoare la întreaga istorie a umanității, problemele și cursul pelerinajului spiritual al fiecărui individ și la nivelul cel mai profund, povestea interacțiunii dintre latura umană și cea divină a lui Iisus. Arcana Caelestia îl va inspira ulterior pe Immanuel Kant în lucrarea sa Visurile unui vizionar (titlul complet: Träume einer Geistsehers, erlautert durch Träume der Metaphysik - Visurile unui vizionar privite prin visurile metafizicii).

În această perioadă, Swedenborg a scris opt volume explicând Apocalipsa (Apocalypse Revealed) , alte lucrări intitulate Divine Providence (Providența Divină), Iubirea și înțelepciunea Divină și Cele Patru Doctrine - adică Dumnezeu, Sfânta Scriptură, Viața și Credința. Swedenborg și-a prezentat experiențele trăite în lumea de dincolo în volumul intitulat Heaven and its Wonders and Hell (Raiul și minunile sale și iadul).

În restul vieții el a susținut că această schimbare i-a fost adusă de Iisus Hristos care i-a apărut, l-a chemat către o nouă misiune și i-a deschis porțile percepției. Noul său nivel de conștiință îi permitea acum accesul simultan în această lume și în lumea de dincolo.

În 1768, la vârsta de 80 de ani, Swedenborg și-a început penultima călătorie în Franța și apoi în Anglia unde a scris ultima sa mare lucrare teologică, True Christian Religion (Adevărata Religie Creștină).

În 1770 la vârsta de 82 de ani, Swedenborg călătorește încă o dată la Amsterdam (locul în care au început visurile) și completează această monumentală operă.

În 1772 la vârsta de 84 de ani, Emanuel Swedenborg moare la Londra și este îngropat într-o biserică suedeză. La aniversarea a 140 de ani de la moartea sa, în 1913, osemintele lui sunt repatriate și este reînhumat în catedrala din Uppsala, lângă marele botanist suedez Carolus Linnaeus.

Opera:
Emanuel Swedenborg a considerat lucrările lui ca fiind revelatorii creștine, în special pentru că el nu le-a considerat teologie ci reinterpretare autentică, bazate pe experiențe personale. Swedenborg spunea: „Religia este legată de viață. Iar viața religiei înseamnă să faci bine.”

Aceste lucrări prezintă o teologie creștină cu o perspectivă unică asupra naturii lui Dumnezeu, a lumii spirituale, a Bibliei, a minții umane și a căii spre mântuire. El îl vede pe Hristos drept ipostaza materială a Divinității spirituale. Cărțile lui i-au influențat pe Goethe, Johann Kaspar Lavater și Carl Gustav Jung.

Lucrări științifice

    1720: Principles of Chemistry
    1722: Miscellaneous Observations
    1734: The Principia; The Infinite and Final Cause of Creation
    1740-1741: The Economy of the Animate Kingdom
    1741: The Fiber
    1743: The Rational Psychology
    1744-1745: The Animal Kingdom
    1745: The Worship and Love of God

Lucrări de teologie

    1747-1756: Arcana Coelestia (Heavenly Secrets)
    1747-1763: Spiritual Diary (Spiritual Experiences)
    1758: Heaven and Hell; Earths in the Universe; The Last Judgement; The White Horse; The New Jerusalem and Its Heavenly Doctrine
    1763: The Doctrine of the Lord; The Doctrine of the Sacred Scripture; The Doctrine of Life; The Doctrine of Faith; A Continuation Concerning the Last Judgement; Divine Love and Wisdom
    1764: Divine Providence
    1766: Apocalypse Revealed
    1768: Conjugial Love (Marital Love)
    1769: A Brief Exposition of the Doctrine of the New Church; Inter-relationship of the Soul and Body
    1771: True Christian Religion

Scrierile lui au atras o serie de intelectuali de renume mondial cum ar fi William Blake, August Strindberg, Charles Baudelaire, Honoré de Balzac, William Butler Yeats, Carl Jung, Stephen King, Robert Frost, Helen Keller și teologii Henry James Sr. și Johnny Appleseed. Scrierile lui Swedenborg sunt considerate de adepți un al treilea testament al Bibliei.
Biserica Nouă

După moartea sa, Robert Hindmarsch a fondat la Londra, în 1787 Biserica Swedenborgiană sau Biserica Nouă, a cărei doctrină era cunoașterea esenței supranaturalului, prin intermediul unei iluminări sau al unei anumite intuiții. Biserica Nouă reprezintă o biserică ai cărei adepți urmează învățăturile lui Emanuel Swedwnborg. Această biserică încă există în prezent în Suedia, Anglia, Germania, Cehia, Elveția, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii.

Prima biserică swedenborgiană din America a fost organizată la Baltimore, în 1792. Botezul și euharistia sunt cele două taine ale bisericii, iar Ziua Bisericii Noi (19 iunie) este sărbătorită alături de celelalte sărbători creștine tradiționale. Există trei grupări ale Bisericii Noi: Conferința Generală a Biserici Noi, Convenția Generală a Noului Ierusalim din Statele Unite și Biserica Generală a Noului Ierusalim.[2]